miercuri, 8 mai 2013

hem

o minunată stare în care te scufunzi de jos în sus, fără să-ți dai seama de ce sau ce-ai făcut ca să meriți. hmmm, poate răspunsul e undeva în prieteniile acelea chimice din craniul tău. și al meu.

vineri, 3 mai 2013

Poemul zilei: Titus Vâjeu, Creier latent, miezul de nucă verde

Din moment ce blogul meu și creierul meu se află încă pe „pilot automat”, hai să mai scot încă o piatră semiprețioasă din cutia cu maimuțe a generației '60-'70... Poate ar fi meritat un remix.

Creier latent, miezul de nucă verde
(din vol. Sâmbătă seara unui deceniu (1979), după C. Abăluță, Poezia română după proletcultism)

Creier latent, miezul de nucă verde
prin vinul roșu vina mea enormă;
tristețea mea-n tristețea ta accede
și iarna ne oferă uniformă.
De-acum stăm amândoi înfrigurați
și steaua taie-n parc alei subțiri,
se nasc pe lună palizi împărați
cu grea melancolie în priviri.
Ies oameni de la cinema. Terasa
se umple grabnic, ca un stup alert,
trec pe alături cavaleri din rasa
adolescenților cu zâmbet cert.
Ne străduim să ocrotim pereții
ca ochii să nu zgârie din var.
Miezul de nucă suplinește-absenții -
creier latent, cu gust amar, amar.