joi, 10 ianuarie 2013

o carte dintr-o lovitură: George Mărgărit, Vulturii amiezii

fiindcă în multe cazuri nu am mai mult timp să mă aplec asupra unei cărți sau alteia, dar pe de altă parte nici n-aș vrea „să mă fac că plouă”, m-am gândit să „inaugurez” (!!!) această mini-rubrică intitulată... „o carte dintr-o lovitură”. mai degrabă o zecime de carte dintr-o lovitură, dar asta e. nici măcar despre toate cărțile care trec prin sufrageria mea și nici măcar despre cărțile în sine nu voi scrie. cel mult voi scrie câteva vorbe/prostii, însoțite de un fragment, un poem care să vă incite eventual curiozitatea. nu voi ezita să scriu și despre câteva cărți mai rare din colecția mea, unele aproape inexistente pe gugăl...

George Mărgărit, Vulturii amiezii, ediție îngrijită de Lucian Dumbravă și Horia Zilieru, Editura Junimea, Iași, 1970

La biblioteca județeană din Constanța există, în cadrul secții de împrumut copii, o mică bibliotecă separată, plină de cărți donate de profesorul Puiu Enache (cunoscut și ca poetul Ștefan Careja). Pe respectivele rafturi se regăsesc și numeroase ediții princeps ale unor volume de poezii adeseori greu de găsit: Gellu Naum - „Athanor”, Mircea Ivănescu, Mazilescu, Nora Iuga, George Alboiu, ș.a.m.d. (Nu mai menționez edițiile din literatura universală, printre care și o traducere interbelică din Whitman!)

Citind despre boema bucureșteană de la „Singapore” (din „underground”-ul anilor cincizeci!), am auzit astfel și de G. Mărgărit. Când am găsit această carte pe raft, n-am putut ceda tentației... am fost însă puțin dezamăgit: versurile lui Mărgărit, aflate la intersecția dintre neoclasicism (aidoma celui cu iz manierist practicat de însuși profesorul său, G. Călinescu) și ermetism, ies rareori din hainele rigide ale convenției (nu însă fără merite în cadrul acesteia; totuși, Mărgărit avea o cultură poetică includea poeții antici, dar și Apollinaire sau Rimbaud). Dar potențialul era acolo - drept dovadă și poezia pe care am reținut-o, fie numai și pentru... momentul gastronomic:

Cina

Vine amurg tapetat pe orașe, sate, garaje,
Aburind peste coloane, bolți și cofraje;
Vine amurg despletit în fum de furnale,
Cu crânguri de vis sub frunți triumfale.

Vine amurg alburit de neon și grații de ape,
Cu săli de concert murmurate și de clape...
Vine-nserarea gravată, de stâne, de lunci,
Și cina de mame, de tați și de prunci.

Așterne masa cu hrana dorită-n străbuni:
Roșii, carne, brânză, miere, căpșuni,
Cartofii, orezul, plăcintă cu ouă și lapte -
E cina de azi cu merindele multe și coapte.

Toarnă vin roditor în rozele noastre pahare,
Doar ziua de mâini urcă-n aripa cea mare
În ceasul acesta de veghe, solemn și târziu,
Când crini sunt la cină, crini cu potir străveziu.

1960

Pentru cei care vor să citească mai multe: Ion Lazu: George Mărgărit, scriitorul zilei

miercuri, 9 ianuarie 2013

yigrule povesteşte-mi despre un rai deloc proletar

ştii sentimentul ăla
când te pregăteşti să inaugurezi autostrada soarelui de neon
şi vulcanii noroioşi erup în cale
când ţi-e panglica tricoloră mai dragă?

ah
erau ziare şi prezentări pauărpoint
prezentări pauărpoint
.ppt
în care curge lapte uht
şi miere cu e-uri coloranţi

te-aş săruta
dar ai buzele pline de coloranţi

vineri, 4 ianuarie 2013