luni, 1 aprilie 2013

poemul zilei: Cezar Baltag, Hotel

Am citit Dialog la mal într-o perioadă în care nu eram conștient încă de unele „cutume” ale lumii literare de azi. Nu știam că „neomodernismul” a căpătat conotații peiorative și că metafizica ar fi passé... Așa că l-am citit pe Cezar Baltag ca un individ care savurează un Dalí fără a-i păsa de premizele teoretice ale suprarealismului ș.a.m.d. E drept, nici profan nu eram cu totul. Spre deosebire însă de alte volume ale lui Baltag (pe care l-am citit, e drept, mai mult în... antologii), Dialog la mal pare și-acum să-și fi păstrat măcar o parte din prospețime, fără a uza de elemente ale arsenalului optzecist (la care au încercat să se adapteze și Anghel Dumbrăveanu, Florența Albu sau Ioanid Romanescu, cu rezultate - în lipsa unui alt termen - fluctuante...), ci, pur și simplu, de o scriitură relativ dezgolită de zorzoanele cvasimanieriste de dinainte de Unicorn în oglindă... Unul dintre piesele de rezistență îmi pare a fi poemul Hotel, conceput, cel mai probabil, ca o demonstrație eliadescă, dar scriptibil ca un textual coșmar lucid (deși nu în sensul configurațiilor „oniriste”, de regulă aglutinante)...


Hotel


"atunci iarăşi vă veţi petrece restul vieţii dormind,
afară numai dacă zeul, îngrijindu-se de voi, nu v-ar trimite pe altineva la fel"
Platon, "Apologia"


Camera 3210. Poftiţi cheia, vă rog.
Luaţi ascensorul din stânga
Bună seara, domnule
Bună seara, domnilor
Eu urc în cameră şi mă odihnesc puţin.
Cobor într-un sfert de oră.
Ne vedem jos. Ne vedem sus.
Nu ne mai vedem niciodată.

Gata. S-a închis uşa bine?
O uşă
nu se mai închide la loc
în aceeaşi lume

Vecinul din dreapta a coborât
Nici în camera din stânga
nu mai e nimeni. De la
etajul acesta toţi
au plecat

Hei, recepţia! Unde au plecat toţi?
E o conferinţă undeva
în seara asta?

Exact adineauri coridorul
era
înţesat de lume.
Doamne,
hotelul e gol

Hai afară. E pustiu şi oraşul.
Cum a mai trecut vremea, dom'le,
n-am stat decât zece minute
şi a început
vacanţa.
Da vacanţa. se poate în sfârşit
respira.
A plecat şi Dumnezeu în vacanţă

Pa, Doamne. Ne vedem în celălalt
în celălalt eon.
dacă mai vine vreunul.
Pa.
Lumea e în vacanţă.
Lumea a fost.
Ceva a fost în tot cazul.
A fost cu siguranţă ceva
în tot timpul acesta.

Oh, dacă ne-am putea aminti
ce anume...

Un comentariu:

Horia Gârbea spunea...

L-am cunoscut pe regretatul poet, ce bătrîn mă simt. Era un mare poet și în scris și ca simțire. Acest poem e însă unul slab, atipic.

Cezar Baltag cel maxim este în „Madona din dud”, texte geniale care transcend orice curent sau manieră și sfidează moartea la modul cum au făcut-o Nichita sau Mazilescu.