miercuri, 27 martie 2013

poemul zilei: Petru M. Haș, să nu

La un moment dat, am avut o dezbatere cel puțin amuzantă pe un forum oarecare, unde un tip pretindea că există „instinct estetic” și că amatorii de artă modernă sunt, cu precădere, snobi spălați pe cap... E drept, am caricaturizat puțin niște puncte de vedere care, în discuția originală, erau redate, din fericire, ceva mai nuanțat și mai argumentat. În orice caz, mutațiile frumosului (de-a lungul timpului, într-un anumit spațiu, nu neapărat egal cu alte spații) erau oarecum greu de admis pentru el, ca și ideea că arta conceptuală (care, în sine, eludează dihotomia frumos-urât) ar putea fi considerată artă...

Având puține reacții (deși pozitive) la data apariției, volumul liniște (1983, C.R.), recitit astăzi (fiind și parțial reeditat în Lectura de apoi, dacă nu mă înșel), își trădează într-un fel vârsta (NB: nu lipsește recuzita epocii, dar accentele manieriste și textualiste nu copleșesc discursul), dar se pliază mai bine pe o sensibilitate actuală, trecută prin V. Leac sau prin Constantin Acosmei (nu îi citez întâmplător. Lectura de apoi a mai beneficiat și de o prezentare în Poesis Internațional). Petru M. Haș merită explorat în continuare - deocamdată vă las doar aceste notații foarte anemice, alături de un poem - doar un poem? Da, doar un poem...


să nu


să nu lași poarta deschisă
ne ia vîntul pe toți

să nu-ți cadă un obiect greu
în cap
și de sus

să nu o superi pe mama ta

să nu bați cîmpii
e adesea riscant

vei fi
un pieton drăguț fiul meu

Niciun comentariu: