vineri, 13 iulie 2012

poemele PP

brânzăpadă

meschin
m-am întrebat ce să mai mănânc astăzi

nicio surpriză
nu iese din oul chindăr
sau cam așa ceva -
ies zecimale
dar au și zecimalele alea farmecul lor
- nu-i așa? am fost cal de curse
era și timpul
să mă așez comod în fotoliu
și să desfac marea din cutie

câte-o plăcere minoră
iscată dintr-o felie ninsă cu brânzăpadă
sau dintr-un pollock în asfalt

mai sus
înspre scapino
soarele lasă în urmă nori cu inteligență proprie
care-mi zic: las-o baltă
fă-o lapte praf și pulbere
nu mai fi așa de scremut

și mâine va fi o zi
demnă de a fi irosită



PP

un vis încărcat cu manele
din care n-au mai rămas
decât niște nevoi primare



PC/PC

pisica e moartă în iarbă
ar trebui să instituim prin legendă
numele de „poiana pisicilor moarte”
acolo lângă patul corcodușilor

oohoho
am ajuns să vorbesc despre
frecțiile la picior de lemn

într-o singură zi am văzut tot orașul
m-am convins:
din toată această nebunie
nu va mai rămâne decât
schimbarea


nopțile în care visam biblioteci din lumi paralele

ții minte când eram un colaborator marginal al sublimei reviste tomis? erau dimineți în care luam 42-ul până la poarta 2 și de-acolo mergeam pe jos până în dreptul străzii sulmona unde se afla redacția
mă amuzam doar uneori atunci când răsfoiam cărțile și revistele primite la redacție - unii chiar n-au ce face. mă și mir: oare câte apartamente de bloc ceaușist adăpostesc edituri? destul de multe, pare se
recunosc, de față cu mihuț eram un pic mai nihilist - aveam un fel de fetiș pentru poeții minori, îmi plăcea să dezgrop morții;
odată însă mihuț s-a enervat rău de tot pe unu care și-a tipărit versurile pe hârtie neagră - KITSCH! - eu ziceam în sinea mea: AȘA vroiam eu să-mi tipăresc „surfing pe marea moartă” și „cercul cromatic în lacul broasca” - mi se pare chiar mai ușor să citești atunci când pagina nu-ți bagă pe gât răceala ei glaciară (!),

oricum dacă am scrie cu toții pe hârtie colorată și dacă blocurile nostre ar fi toate colorate (ca în visele psihedelice ale lui mazăre, pe care nu le povestește nimănui) am fi cu toții mai fericiți. dar DEH cineva s-ar plânge că a dispărut tragismul de pe lume și că am fi mai valoroși d p d v esteticoliteraroistoricocriticonuștiuce dacă ne-am tăia venele și apoi ne-am băga sângele în pix ca să scriem poezii cu ele
HA HA HA
asta + poetele cu măruntaie pe-afară s-au cam demodat
aș zice ca să fiu Gică Contra - cine își mai aduce aminte de el?
de tzara își mai aduce aminte lumea dar vorba aceea de ce să finanțez operele complete ale lui tristan tzara când pot să cumpăr un bmw? hî

materialism grosolan
vezi - ce fericiți par oamenii
când sug lapte negru
proaspăt
din țâțele scepticilor

de fapt,
v-am povestit poanta cu hârtia neagră
fiindcă multă vreme credeam că trebuie să dorm
așa încât să nu comit păcatul de a fi treaz
atunci când monștrii de sub pat schimbă tura
iar planeta Venus la 3:00 AM inundă noaptea
cu razele lui galbene la care NU am voie să mă uit

povestea asta e din tinerețea mea expresionistă. după ce am trecut pe suprarealismul soft, mi-am scos aripile de la naftalină. de multe ori știam precis mușchiul pe care trebuie să-l activez și unghiul în care trebuie să stau ca să decolez. odată chiar am încercat să țin minte procedeul (care era foarte simplu) până când eram treaz. dar, a doua zi, îmi era iarăși ciudă că nu se întâmplă nimic, deși încă simțeam mușchiul aripilor - și astăzi mai pot să simt uneori - mai ales când sunt în pat și ascult susumu yokota - cum bate aripa mea...

totuși,
ceea ce mi se pare ciudat
e că am visat foarte des biblioteci
(unele chiar în aer liber)
și puteam întotdeauna să citesc clar coperta
dar aproape niciodată n-am reușit să citesc acele cărți
- ceea ce m-a enervat nespus fiindcă eram foarte curios să văd cum se practică poezia prin lumile paralele care treceau prin mintea mea. păcat. am văzut multe cărți interesante. inclusiv operele lui tristan tzara, în colaborare cu nichifor crainic și panait cerna. am văzut până și opera poetică a lui EUSEBIU NEAGU, scoasă la editura cartier.
- oricum
nu prea am mai visat biblioteci
iar ultima dată când am făcut-o
am fost confundat cu un diavol local
și a trebuit să mă teleportez într-un balcon... unde probabil am rămas și în ziua de azi


P.S. pentru gazdele mele din Palazu Mic: heiii, mai vreau și eu să trec pe la voi. stop. când veniți să mă luați și pe mine cu barca? stop.

P.P.S. sebastiane, dă-mi și mie adresa unde s-a mutat gelllu naum


raporturi de putere

ei bine
atunci când zic
„cu toții”
puteți spune:
Doamne ferește să ajungă ăsta președinte!
ar fi în stare să conducă de unu singur
partidul girafei roz