luni, 12 noiembrie 2012

movazene

...presupunând că vom reuși să înghesuim tot tribul în portbagaj, mă întreb însă cum vom trece mai departe de Aleea Melodiei, unde, fără îndoială, tribul va sări în sus de bucurie și o mie de artificii colorate vor exploda, în timp ce noi vom transpira sub gulerele triunghiulare atunci când ei ne vor prinde cu papagalul-n sac...

- Nyunà, știi cum vom face? Aleargă până la poștă și preface întreaga lume într-o mare transparență!
- Mă, dar ești sigur că ți-ai luat detectorul de urechi?
- Crede-mă, am totul sub control!...

*

O lumină aurie, catifelată: da, să trăiți, șefu'. Da, da, am lăsat inimioarele pe adresa SC Speranța SRL, Aleea Panseluțelor nr. 11, CUM?! Eram precisă!!! Da, șefu', să trăiți, vă garantez că nu se va mai întâmpla acest lucru. Să vă trăiască familia o mie de ani! Bună seara... ZBANG! Așadar, unde am rămas: O lumină aurie, catifelată a învăluit celula în care personajele noastre s-au închis singure. Ftiriadú a excalamat atunci:

- Susan, deschide-te!

Așadar, deci, prin urmare, ca o consecință, în concluzie, ei au reușit să evadeze împreună cu tribul nostru drag, au ajuns în sfârșit la destinație și acolo au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, adică vreau să zic că timp de mai mulți zinopți, au petrecut într-o cafenea, la lumina unui palmier - iată, răcoarea rațiunii pure și un nestea cu aromă de gravitație, ce zici, mai facem o tură prin viață?

Niciun comentariu: