duminică, 11 martie 2012

Letopiseț



Scria în acel vă leat 6985, cum Ștefan vodă, au fostu în dormitoriu lui Gheorghie mitropolitul, și primitu-s-au doamna Maria dela Mangop.
Aflatu-s-au Ștefan vodă că și eu cari sunt între cei cu texte, Yigru Zeltil apucatu-m-am și eu pre urma a tuturora a textualiza cu voioșie; iaște scris adevăr, doamna Maria dela Mangop are epidermă de mango - Ci, deaca a văzut că scrie 6985, Ștefan vodă se văzu minunându-s-au printre nanotehnologiile cari îi permit puilor de roboți să aibi emoțiuni numai atâta câtu-i necesariu -

Iată, am mâncat un fast-text, după care m-a cuprins tristețea. Din nou.
Nu pentru că în 2012 încă nu ne ridicăm de la sol cu mic cu mare,
nu pentru că n-avem și noi o grădină de legume pe Marte.
Mă gândesc că stăm mai prost cu conștiința - iată, omul poate cumva să simtă fericirea lui Dumnezeu, pentru simplul motiv că neuronii săi sunt conectați bine-mersi!
Pentru cine este o astfel de chestiune prioritate? Și iar mă gândesc la bani, și iar mă fac doamnele marxist, fiindcă prea mi se pare că ne agățăm de bani pentru a fugi cât mai departe de fericire! Deh, fericirea e prea subversivă pentru societatea aceasta... De ce să aveți fericire, când există atâtea simulacre, atâtea feluri de a trișa?! Oh, drogații ar fi fost cu siguranță mistici, dacă n-ar fi fost atât de facil, atât de comod să bage în ei acești înlocuitori de extaz, ce mai contează că au efecte secundare, ce mai contează că e mult mai fain (dar și mult mai greu...) să fii un mistic autentic?
Ce dulce e să fii ultrapostpostmodern!... O, iubesc momentele în care, pur și simplu, mi-e greață de toate și aș avea chef să dorm, toate să doarmă, să nu mai fie nicio energie irosită...

Niciun comentariu: