miercuri, 14 martie 2012

emipoeme (I)

Portocale verzi

Într-o poezie a lui Eminescu (Dacă treci râul Selenei...)
am descoperit la un moment dat sintagma:
„verzi portocale”.
De-atunci mă obsedează aceste portocale verzi.
Atât de obsedat,
încât am încercat să transmit întregii lumi
(pe internet mess feisbuc)
că Eminescu a fost în stare
să-și imagineze portocale verzi!
Cu siguranță s-ar uita lumea ciudat la mine,
numai la mine vine extazul...
Cu ce plăcere mă trimit portocalele verzi ale lui Eminescu
la pământul albastru ca o portocală al lui Eluard
și reclama despre femeia cu ochi albaștri
care înalbăstrea o portocală dintr-o privire...



„Valuri lungi de flori albastre”

în fața bricostore-ului
s-a petrecut un incident curios:
transportate în condiții precare,
tone de flori au ieșit din lăzile
care serveau drept recipient.
drept consecință:

Covorul câmpiei
A fost inundat de fluxul florilor,
M-am tăvălit din nou ca un copil
Sufocat de flori, ca de mingile colorate
Din piscina care era lângă fast-food.
Încă mai am în minte
Toate acele hexagoane, cercuri
Și felul acela de a mă trimite
În toate direcțiile
Ca un soare, ca o floare...

Niciun comentariu: