vineri, 10 februarie 2012

de la rece la cald

să mă sparg în figuri de stil:

mi s-a făcut inima de gheață
după atâta semantică și lexicologie
dar iată că s-a topit
în chiuveta irațiunii pure (!?!?!)

glumesc și eu puțin
nu e doar afectare
m-am simțit ca un copil
în răcoarea nopții

am trecut prin fața restaurantului fibonacci
iluminat în mov
mi-a plăcut atât de mult
încât mi-am profilat mâinile în lumina aceea
atâta timp cât nu venea nimeni
mă simțeam ca într-o mahala metafizică
laolaltă cu toate acele pânze de pollock
și cu spirala aceea de pe ușă
prin care mondrian mai zâmbește încă...

când mă gândesc
cât de nobil ar trebui să fie primitivismul
ne-ar trebui poate
o academie a neanderthalilor...

am plecat bâjbâind prin extaz
marea pe jumătate înghețată se pierdea și ea în neantul
pe care îl puteam cu greu privi
și totuși aveam o umbră uriașă
deasupra plăjii modern
și totuși
era liniște în discoteci...

timp peste timp
am ratat nuștiucâte autobuze
care puteau la fel de bine
ca-n eliade
să meargă în răspăr

în realitate am alergat jumătate de stație după 43M
și eram să ies din mine
obosit
exasperat
cu biletul compostat

trec surâzând prin secolul neoanelor

Niciun comentariu: