luni, 31 octombrie 2011

triumphul unui Triumf

a da cui îi pasă de ce sentimente am
când alerg după autobuz și tot îl ratez

și în frigul blând al nopții
delirez și compun cântece
dacă iubita mea este un element chimic
dacă dacă

și

mi-e ciudă
de cât dor de Ytra în sus și-n jos am și n-am voie
să o mai văd
bleah
una dintre acele momente în care realitatea aceasta mi se pare o porcărie
cu atâtea limite
îmi aduc aminte de melodia aceea blip-hop intitulată
„gravity sucks, maaaan”
și îngân și eu
gravitația e nașpa, frate.........

*

și de la capăt:
unii oameni sunt așa de puțin onești
încât se mint până și pe ei însăși
e de neînțeles
dar mie multe lucruri mi se par de neînțeles
de neînțeles cum unii oameni pot visa numai în alb-negru
de neînțeles cum ei pot trăi încă
cum pot să trăiască fără frumusețe
e o enigmă

nu mi-e frig dar mă enervează
cum a trebuit să mă duc de două ori la magazin după hârtie igienică
pentru că prima dată
m-am rătăcit
am căutat prin toate buzunarele
și nu m-am găsit
pe mine însumi

*

așa se vede
dintr-un copac
mi-e ciudă că nu sunt la fel cum aș fi vrut să fiu

mi-e ciudă că nu sunt pustnic profesionist

ah
dacă și eu aș simți acum mai multă fericire
ați simți și voi
ați simți

miercuri, 19 octombrie 2011

patru (4) poezii sau adunături de versuri

Polul Est

aș fi vrut s-o caut pe Ytra la Polul Est
poate un fel de-a spune că
n-ar trebui poate să o văd încă pe Ytra
și nici nu știu cum să dau de ea
la o adică doar la culcare aș
putea să cumpăr de la cofetării
un Soare o Zorea și-o Corăbioară
aș adăuga și o alchimică Banană
dar cu ce schimbă asta faptul că
sunt pe bulevardul melcilor
cu un amurg pe umăr
ce caut eu pe bulevardul melcilor și
alt eu îmi spune așa îți trebuie și
măi ce am făcut
că nu știu încă de ce mă aflu aici
și nu la Polul Est
unde mă așteaptă Ytra
și blănurile nucilor


păunul din teacă

sunt păunul din teacă
- sau păunul din torpedou,
dacă vreți -
am capul scos în afară
și o coadă nebănuit de lungă
nebănuită nici măcar de mine
care o mai simt din când în când
fiind ascunsă în torpedou
nu vă puteți imagina frumusețea acestei cozi
(câți au putut măcar odată ști ce este frumusețea?
ce este ea cu adevărat - rareori găsești răspunsul
în această lume)
dar nici eu nu știu cum arată coada mea,
simt doar mușchiul și nu mă văd încă
evadând din torpedou
în fața unei oglinzi
vezi cei născuți în oglinzi și cei renăscuți acolo
ah, de mi-ați fi putut spune
la ce dată și locație mă voi întâlni cu mine însumi



Boemia

am fost într-unul din acele cartiere
în care dacă nu ești proprietar n-ai ce căuta
totuși nu m-au lătrat câinii

admiram clătita soarelui

poate că sunt oameni aici
oameni ca noi toți
care simt aceeași gamă de emoții
nu m-au convins însă prea tare reclamele
poate că e adevărat că
frumusețea îl face pe om mai rece
precum piramidele slovace sau tonetele de înghețată ∆
alții ar susține că frumusețea ar mai aparține
doar unor femei și unor extratereștri
(nu cei din filme, care se autoexclud;
cine ar mai crede că pe ei îi interesează să ne cucerească
pentru resursele noastre prețioase de unileniuraniu?!
mai repede colecția de tablouri de la versailles!
că la pompidour și moma sunt numai imitații ieftine după operele de-acasă
deși la fel de bine ar putea să facă shopping la zara......)

dar de fapt tot ce făceam
era să admir
clătita soarelui

în acest timp
plăcinta cu brânză
a ajuns la o temperatură optimă
iar poezia a înghețat precum mâinile



ediție specială

case albe
cu acoperiș-terasă.
marea - din albastru în turcoaz.
nisip galben ce a uitat un anotimp.
ei
pe mal
își fac poze
ca niște simboluri ce sunt
și se bucură de simbolul mării.
la perete: un scaun albastru
modern dar plin de praf.
îi aud pe unii cum
plutesc fără scârbă dincolo de soare.
am avut un arbore de vanilie,
acum albinele se înfruptă din el.
nici n-am știut ce am spus atunci
ce cuvinte banale sau extraordinar de urâte.
totuși,
liniștea strălucește.
printre dinții mei s-a strecurat
un diamant al nisipului,
crocant precum o viață în recapitulare.

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Miere și cărbune

sssstai să găsesc unde mi-ai zis că e mușchiul, zvâcnesc zvâcnesc zvâcnesc cum carecum iată o mișcare-n sus jos la stânga apoi perpendicular pe dreapta și două rotații de la bază spre vârf - gaaaattaaaaaa atențiee să nu lovești tavanul buf nu-i nimic mai încearcă odată............. daaaa

Astfel el a pornit sub cerul zaharos spre City Park Mall, unde aterizează și
o întâlnește pe ea.
Obosit după zborul manual, își îndrepta privirea spre luminile curcubeene ale mall-ului, acum trece de colțul cascadei și
SURPRIZĂ
O întâlnește pe ea, tresare, nu-i vine să creadă, n-a mai văzut-o de câteva luni în vis și îi pare bine să vadă că umblă noapziua prin Mall îmbrăcată în apă, i-a plăcut mereu faptul că pare mai mult încarnarea unui element al naturii decât o fată de duzină, apropo de vechile întâlniri cu Doamna Platină, Domnișoara Neon sau Domnul Iridiu ................... vă dați seama că mi-a plăcut totuși chimia în unele aspecte și, mă rog, ești îmbrăcată toată în apă și ești mai autentică decât bălăria asta de cascadă în spatele căruia se văd barmanii cum fac (cosmo)jonglerii cu paharele, cosmo fiind în paranteză - îmi trebuie miere și cărbune mâine la facultate - bine, hai să mergem la Marcu, dar hai să trecem mai întâi pe la Pizza Mut
::: vă dați seama cu câte procente s-a îmbunătățit circulația sângelui meu, atunci când ne-am împreunat mâinile, într-o formă pe care o mai exersasem cu ea acum câteva sute de ani, și iată cum toate viețile de câine prin care am trecut între timp nu mai au niciun sens, decât acela că am avut timp să tai menta până la următoarea noastră întâlnire; - tu ai pus muzica - da - și eu care credeam că niște îngeri i-au luat ostateci pe cei de la Radio România Actualități...
from here to eternity..... from here to eternity.....

După ce au trecut prin proba scării rulante, în care el a stat în poziția adecvată în timp ce ea stătea cu spatele pe scara rulantă și se priveau

U N U L Î N T R - A L T U L

După faza asta, au intrat în Pizza Mut și au vrut să-și comande o pizza cu căpșuni.
Ce repede a venit pizza! Nu știu de unde până-unde, de obicei trebuia să aștepți o eternitate după pizza până când rămâneai mut!
* Râsul ei era un gâlgâit sau un râu cu apă dulce *
Îți dai și tu și eu seama că suntem cât se poate de lucizi, ai și tu grijă la efectele secundare, cu alte cuvinte vezi cum deja nu mai atingem podeaua cu picioarele, ți-am spus că n-am repetat de prea multe ori exercițiul „în caz de incendiu”, decât în măsura în care trandafirul face repetiții în timp ce e doar o idee într-o sămânță... iar frunzele sunt doar ca să țintească în cerul nebun, fluturi toamna pentru durata unui zefir - vezi că ai pus prea multă dulceață pe pizza, or să vină muștele - și ce? n-o să ne mănânce! și dacă ne-ar mânca, ne-am trezi înfloriți de partea cealaltă a morții, unde sunt grădinile cu arbori multicolori, fiecare frunză are altă culoare și nu departe se odihnește marea -
marea
din
noi
în
afară
vezi

ne
putem
amesteca
unul
într-altul
și *********************************************************************************

Când au ieșit din City Park, cerul părea a fi de dimineață, dar nu se putea deosebi clar care exact e soarele, de fapt frunzele și florile păreau a lumina cerul, mai ales nuferii de pe Lacul Tăbăcăriei îi făceau să se gândească la o ploaie de îngeri... în copacii de deasupra bulevardului, luminile zvâcneau ca niște inimi, dar cei doi n-au contemplat prea mult, nu mult după aceea au început să se joace în aer „de-a scara rulantă” și au ajuns
repede și direct
la subiect:
blocul de pe strada Pescarilor unde locuiește familia lui Marcu.
țoc țoc primiți cu colindul - heeei, bună Yigrule, ce mai zici, te menții pe felie - păi, cum pot și eu în compot, hehehehe, știi cum e cu viețile astea, uite îi trebuie lui Ytra niște miere la facultate.
În subsolul blocului, o țâță își avea vulcanul, pac, a țâșnit mierea și a ajuns în paharul Berzelius din buzunarul lui Marcu, măi Ytra, nu e ăla sutienul tău de acum 200 și ~ de ani??? Aaacum înțeleg de ce erai rătăcită existențial, aveai o lanternă dintr-aia ieftină, nu vedeai mai nimic cu ea -
Cei doi au pornit înspre plaja Malibu.
Nici n-au ajuns bie (nu și-au spus nimic) și el deja a început să sape cu mâna - și sapă sapă sapă sapă apă apă sapă sapă... sapă./.. sapă... s apă.. sapă sa/pă sa/pă sa pă - sapăsapăsapăsapă
până ce dă de primul strat infuzat cu aur negru.
Ea, după ce i-ai citit iar gândurile (n-am pomenit asta până acum?...), ia o lopată dintr-un palmier artificial din fața hotelului Malibu și i-o dă ca să
sape sape sape sape sape sape sape sa pe.. sape.sape..sape..s-ape...sapere..sapesape sa/pe sapesapesapesapesapesape
iată un cărbune viu!!!
uite ți l-am dat și astfel am epuizat epicul (dramaticul nu mai încăpea, fiindcă ești atât de lipsită de tragism - adică pe gustul meu :), știi cum am recunoscut, măi, nu-mi plac Xulescu și Wiulian, știi tu arta „înaltă”, cu multe sânge și tragism și lapte bătut, ești mult mai bună de-atât, și știi de unde venim)
hai să trecem la liric
și să privim mormolocii cum danseză în lumina sta transversală
și pfffff pleosc
iartă-mă că ți-am pus piedică
nu-i nimic apele tale se pot spăla la mașina de spălat și
DAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA
..........................................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................................

1 + 1 = 1
quod erat demonstratum (sic sâc)

/A doua ziapte la Universitate, cerul era înmugurit, un soare la apus și celălalt la răsărit.
Fișă medicală: mi-au apărut stele pe piele, da, nu glumesc, nu sunt coșuri sau alunițe, stlee care mi-au răsărit pe piept, pe lângă ceafă și în zona mușchiului aripilor și câteva pe obraji.
Cât de curând, urmează fruntea. Cum se zice, cu fruntea înainte...