miercuri, 19 octombrie 2011

patru (4) poezii sau adunături de versuri

Polul Est

aș fi vrut s-o caut pe Ytra la Polul Est
poate un fel de-a spune că
n-ar trebui poate să o văd încă pe Ytra
și nici nu știu cum să dau de ea
la o adică doar la culcare aș
putea să cumpăr de la cofetării
un Soare o Zorea și-o Corăbioară
aș adăuga și o alchimică Banană
dar cu ce schimbă asta faptul că
sunt pe bulevardul melcilor
cu un amurg pe umăr
ce caut eu pe bulevardul melcilor și
alt eu îmi spune așa îți trebuie și
măi ce am făcut
că nu știu încă de ce mă aflu aici
și nu la Polul Est
unde mă așteaptă Ytra
și blănurile nucilor


păunul din teacă

sunt păunul din teacă
- sau păunul din torpedou,
dacă vreți -
am capul scos în afară
și o coadă nebănuit de lungă
nebănuită nici măcar de mine
care o mai simt din când în când
fiind ascunsă în torpedou
nu vă puteți imagina frumusețea acestei cozi
(câți au putut măcar odată ști ce este frumusețea?
ce este ea cu adevărat - rareori găsești răspunsul
în această lume)
dar nici eu nu știu cum arată coada mea,
simt doar mușchiul și nu mă văd încă
evadând din torpedou
în fața unei oglinzi
vezi cei născuți în oglinzi și cei renăscuți acolo
ah, de mi-ați fi putut spune
la ce dată și locație mă voi întâlni cu mine însumi



Boemia

am fost într-unul din acele cartiere
în care dacă nu ești proprietar n-ai ce căuta
totuși nu m-au lătrat câinii

admiram clătita soarelui

poate că sunt oameni aici
oameni ca noi toți
care simt aceeași gamă de emoții
nu m-au convins însă prea tare reclamele
poate că e adevărat că
frumusețea îl face pe om mai rece
precum piramidele slovace sau tonetele de înghețată ∆
alții ar susține că frumusețea ar mai aparține
doar unor femei și unor extratereștri
(nu cei din filme, care se autoexclud;
cine ar mai crede că pe ei îi interesează să ne cucerească
pentru resursele noastre prețioase de unileniuraniu?!
mai repede colecția de tablouri de la versailles!
că la pompidour și moma sunt numai imitații ieftine după operele de-acasă
deși la fel de bine ar putea să facă shopping la zara......)

dar de fapt tot ce făceam
era să admir
clătita soarelui

în acest timp
plăcinta cu brânză
a ajuns la o temperatură optimă
iar poezia a înghețat precum mâinile



ediție specială

case albe
cu acoperiș-terasă.
marea - din albastru în turcoaz.
nisip galben ce a uitat un anotimp.
ei
pe mal
își fac poze
ca niște simboluri ce sunt
și se bucură de simbolul mării.
la perete: un scaun albastru
modern dar plin de praf.
îi aud pe unii cum
plutesc fără scârbă dincolo de soare.
am avut un arbore de vanilie,
acum albinele se înfruptă din el.
nici n-am știut ce am spus atunci
ce cuvinte banale sau extraordinar de urâte.
totuși,
liniștea strălucește.
printre dinții mei s-a strecurat
un diamant al nisipului,
crocant precum o viață în recapitulare.

Niciun comentariu: