miercuri, 27 iulie 2011

prima mea poezie scrisă după o lungă perioadă de timp

sindicatul visării

oricât de onest aș fi cu tine
nu mai știu cum sentimentele mele
pot să te facă să te simți ca într-o cadă cu ciocolată -
vorba vine, nici nu știu cum să-ți spun
Am uneori o dorință brutală
de a-i împinge pe semeni în Luxuria
dar de ce spun eu -
uneori am o atât de firavă putere
de a construi un castel din frișcă.
cuvântul și furculița. am atât
deocamdată
dar aș vrea să completez un formular
prin care să devin un Prometeu
ce aduce focul din vată de zahăr mai aproape de ecranele voastre.
cu happy-end inclus, de preferință.
dacă aș fi fost făcut din carne de pepene...

Un comentariu:

Anonim spunea...

ai luat bacul?