miercuri, 22 iunie 2011

paradise hotel

SUNT ÎNCĂ VIU. ȘI TRIMBULIND. DREPT PENTRU CARE VĂ TRANSCRIU ACEASTĂ POEZIE DINTRE CELE PE CARE LE-AM SCRIJELIT ÎN TIMPUL CARE A TRECUT CAM TÂMP:


paradise hotel

după 12 ani petrecuți
săpând gropi de cerneală în două școli construite aproape identic
simt că n-aș mai putea face nimic
o vreme.

și totuși sunt bacovian nu prin vocație
ci prin lene.
delirez fără delir ca într-un deșert fără nisip
după uscare îndelungată
departe de femeia de neon
și oare ce mă împiedică
să las chiar acum din mână punga de chipsuri
și să urc cele 272.148 de trepte ale hotelului paradise
unde pe terasa ultimului etaj
mă așteaptă fetele-palmier
iar pasărea-colibri îmi face dinții albi
cum nu i-am avut niciodată
deși am folosit toate pastele
de dinți
la care fac referire pământenii în reclame și-n scriptură.

5 comentarii:

Clinci spunea...

Salutare, Zeltil, spor la bac! Da si tu un semn cand termini...:)

Clinci spunea...

A, uitasem, misto textul, felicitari! Sa intrevad o oarecare maturizare????

Anonim spunea...

ai luat bacul?

Anonim spunea...

ai luat bacul?

Anonim spunea...

ai luat bacul?