vineri, 27 mai 2011

Poetul de vineri 22: Irina Mavrodin (n. 1929)

(Arhivă: 1. Aurel Gurghianu / 2. Eugen Ștefănescu-Est / 3. Denisa Comănescu / 4. Virgil Gheorghiu / 5. Vasile Vlad / 6. Constantin Hrehor / 7. Adrian Popescu / 8. Romulus Vulpescu / 9. George Almosnino / 10. Constantin Virgil Bănescu / 11. Paul Sterian / 12. Nina Cassian / 13. Zaharia Stancu / 14. Alexandru Mușina / 15. Paul Vinicius / 16. Nicolae Crevedia / 17. Ioanid Romanescu / 18. Vasile Petre Fati / 19. Iustin Panța / 20. Paul Emanuel / 21. Cezar Baltag / 22. Irina Mavrodin)





Irina Mavrodin (n. 1929) este nu numai o traducătoare de real prestigiu (de la Proust până la Picasso și Francis Ponge etc.), ci și - mai ales în volumul Vocile (1998) - o poetă cel puțin interesantă. Volumul respectiv este precedat de alte câteva, care - din câte am putut citi - nu se ridică nici la genunchiul nivelului din Vocile. (Mă refer în continuare la ciclul cu acest nume, și nu la versurile din volume anterioare, antologate și ele în aceeași ediție.) Devine repede destul de limpede de ce Marin Mincu n-a omis-o din Poezia română actuală: versurile Irinei Mavrodin nu sunt lipsite întru totul de asperități și neliniști, niciodată acestea nu ating însă un nivel strident a la Paul Daian. Stilul este aproape minimalist (poate nu chiar în sensul poeziei minimaliste actuale), de o simplitate aproape spartană dar eficace și nu fără unele imagini suprarealiste la modul lax. Nu sunt de neglijat nici valențele religioase/metafizice - acestea nu știrbesc cu nimic valoarea poeziei, care - să fim serioși - n-are nevoie de menționarea gadgeturilor de ultimă oră pentru a fi viabilă (altminteri Bacovia n-ar fi așa de citit, nu?). Oricum, poeziile acestea sunt adeseori tranversate de fiorul textualismului - nu unul mimetic, ci unul autentic, derivând în mod firesc din profesia autoarei.


Începutul
(din vol. Vocile, 1998)

Începe Ziua
Începe Cartea
Începe Lumea
și Fericită Scriu
Binecuvântată Fie
Această Dimineață
Această Lumină
Sunt Vie


Enigma
(din vol. Vocile, 1998)

Pe norul acela stă scris
destinul meu
într-un alfabet
mie necunoscut

este o câmpie verde
cu o casă albă în mijloc
un singur copac își scutură florile
peste mormântul mamei

ce vrea să spună
această îmbinare
de semne atât de simple și
misterioase


Grădina
(din vol. Vocile, 1998)

Eu sap în această grădină
ca în propriul meu trup
vreau să o găsesc pe mama vreau
să-l găsesc pe tata

și nu dau decât
de oale și ulcele
de cioburi negre
pe care colcăie viermii grași

binecuvântații noștri prieteni
cei de pe urmă
fiți lăudați
voi harnici păstrători ai vieții


Dorința
(din vol. Vocile, 1998)

Am uneori o mare dorință
să mă culc
pe pământul pe care
ani și ani au trăit ai mei

să mă năruiesc
sub picăturile de ploaie
să mă surp sub razele de soare
să mă las încet năpădită

de furnici și țărână
prin rădăcini iubită
tot mai mult iubită
de florile de cicoare


Lumina
(din vol. Vocile, 1998)

M-ai izbit atât de tare
m-ai împroșcat cu
atâta ură
încât

încep să strălucesc
ca un potir
de argint
pe un altar


Mâna
(din vol. Vocile, 1998)

Spune-mi cum scriu
despre nori
spune-mi cum prin mâna ta
a putut măcar trece gândul

să scrie despre nori
spune-mi cum de mâna ta
nu s-a chircit
ca mâna unui spânzurat
când a început să facă prima literă

sau poate chiar este
mâna vrăjită a unui mort


Lecția
(din vol. Vocile, 1998)

Tu mă înveți acum
știința de a muri
așa cum odinioară
m-ai învățat să umblu

prin lumea plină de
culori și parfumuri
știința aducerii aminte
de mine însămi

fii iarăși și iarăși
binecuvântată
tu mă înveți acum
ce-i bucuria

și ce-i puterea de a înfăptui
și cu totul
într-o zi ca oricare alta
se face abur


Harul
(din vol. Vocile, 1998)

Sentimentul
de-a fi într-o sală de așteptare
de unde puterea
de a privi ființele

cum intră una după alta
pe ușa aceea
și nu se mai întorc
de unde știința

de a continua aici
cu bucurie și răbdare
de unde harul
el a intrat ea a intrat
acum e rândul meu


Bucuria
(din vol. Vocile, 1998)

Iubitul meu este mormântul meu
mormântul îmi este iubitul
bucuria mă orbește
mă supune

norul acela care trece pe cer
e un mormânt plutitor
pe ape somnoroase
corabie încărcată cu hoituri fericite

ce gustă deliciile descompunerii
mai dulci decât cele ale nașterii
spune-mi în ce capăt de lume
mă aștepți

mortul meu iubitul meu
schelet acoperit cu mantia roșie
a dumnezeului care ne cheamă


Floarea Soarelui
(din vol. Vocile, 1998)

Pe mormântul Ei
chiar lângă Cruce
a răsărit o Floarea Soarelui

în bezna care cuprinsese
tot universul
numai Ea
mai lumina


Casa
(din vol. Vocile, 1998)

Această casă bine închisă
în care îmi duc zilele
se umple încetișor
cu pământ

mi-a ajuns până la genunchi
mi-a ajuns până la umeri
mi-e gura de el plină
și ochii

doar fruntea îmi luminează încă
în întunericul vâscos


Ești lumină
(din vol. Vocile, 1998)

Ești lumină
în fața mea
și plâng și mă bucur

cu trupul meu de carne
în acestă Dimineață
desăvârșită

ca Gloria
în care Te-ai înălțat.


Mărul
(din vol. Vocile, 1998)

Dulceața de a trăi
cu dubla conștiință
a vieții și a morții
deschide mâna și

lasă să cadă mărul
pe care-l țineai
atât de strâns

mărul e acolo
ca o dimineață
a lumii
din care încă faci parte


Fisura
(din vol. Vocile, 1998)

Sunt la mine acasă
în această fisură
cum ai ajuns în ea
mă întreabă vocea

nu știu îi răspund
dar mai bine m-ai întreba
cum poate cineva
trăi

într-o lume care
a crăpat în două


Drumul
(din vol. Vocile, 1998)

Să mergi
să nu te mai oprești
până la capăt

să urci greoi
pe o scară de lemn să cobori apoi
dincolo

unde te duce EL
printre plante grase de munte
intră în rama de iarbă
scâncește tot mai încet

pierde-ți vocea omenească
fă-te copac cu fructe roșii
fă-te animal dintr-o carte
cu veșmânt violet


Aroganța
(din vol. Vocile, 1998)

A scrie poezie e o boală
cum? n-ai știut asta?
îți spune vocea
și mai cu seamă

umilește-te
și nu-i disprețui
pe cei care nu scriu
aroganța ta

s-a înălțat până la ceruri
mâniindu-l chiar și pe
bunul Dumnezeu
nu știi că orice poem

e scris pe nisipuri
mereu spălate de valuri?


Țesătura numită Proust
(din vol. Vocile, 1998)

Rescrie
literă cu literă
textul textura
țesătura

numită Proust
atâta timp cât vei
rămâne
în acest labirint

un joc de-a v-ați ascunselea
vei juca
apărată de moarte


Întâlnirea
(din vol. Vocile, 1998)

Mă întâlnesc
în fiecare zi
cu iubitul meu
pre numele său Marcel Proust

ține-mi Doamne
firul zilelor
ține-mă trează și sănătoasă
cât va trebui

să mă duc la întâlnire


Împreună
(din vol. Vocile, 1998)

Ating cu mâna
pământul în care sunt
acești copii și acești părinți
îmi aplec capul și plâng

peste iarba
care crește din ei
atât de verde



Vocile
(din vol. Vocile, 1998)

Și iar îmi spun
a scrie e un gest sacru
prin care te poți mântui
și iar îmi spun

a nu scrie e un gest sacru
prin care te poți mântui
să duci de mână un geniu
prin mlaștini cu flori cântătoare

până în lumina ce ne așteaptă
deloc grăbită
și atâta de
necruțătoare


Lumile
(din vol. Vocile, 1998)

În jurul meu plutește totul
lumea aceasta a devenit
imponderabilă
copaci case oameni

zboară prin aer
și cât de greu mă
trage în jos
lumea cealaltă

prizonieră în viață
între două lumi
ce altceva să faci
decât să scrii acest poem


Punere în abis
(din vol. Vocile, 1998)

Ochiul tău privește
un ochi care privește
un ochi care privește
un ochi care privește
un ochi care privește
etc. încearcă să-ți imaginezi
până la capăt
această figură geometrică
dacă poți


Iluminare
(din vol. Vocile, 1998)

O ușoară confuzie
între pământ și apă
între apă și cer
atâta cât viața să

poată fi trăită


Încă o dată
(din vol. Vocile, 1998)

Cum să mă obișnuiesc
cu gândul întunericului?
cum să mă obișnuiesc
cu o lumină

la care ochii mei nu pot privi?
nu-mi spune tu ce e naivitatea
adică nu îmi spune ce e moartea
tu care niciodată nu ai supt la
țâța ei

nu-mi spune ce-i copilăria
tu suflet trist
înstrăinat în cețuri


Centrul de Aur
(din vol. Vocile, 1998)

Crede
în binecuvântarea Zilei
în acest Centru de Aur
al lumii

ce ți-a fost dată
când mama te-a născut
țipând în chinuri


Joaca
(din vol. Vocile, 1998)

Sunt soarele de pe cer
proiectez o rază
pe acest fir de iarbă
strălucește acum ca un fir de aur

tot restul e confuzie
și mai proiectez o rază
pe această stâncă
strălucește ca un diamant

și încă una
pe creștetul unui om
îmi place joaca dar o vreau
mai crudă

omul ăsta va fi victima mea


Memento mori
(din vol. Vocile, 1998)

Să scrii în fiecare zi
iată un mod de a te ruga
a trecut o zi
și nu ți-ai scris pagina

memento mori
așază-te și scrie
oriunde oricând

nu aștepta Inspirația
fă-ți zilnic rugăciunea
îți strigă Stendhal


Bucură-te
(din vol. Vocile, 1998)

Bucură-te că vezi lumina zilei
și culorile florilor
și că poți plânge
și că te poți înspăimânta

când vine întunericul
bucură-te bucură-te
de lumea aceasta
ascultă-i sunetele discordante

sunt armonie în urechea ta
căci ai fost binecuvântată

adoră mâna divină
care te-a făcut


Epigraf
(din vol. Vocile, 1998)

Există o soluție
să mă las pradă morții
cu bucuria cu care m-am lăsat
pradă vieții

Doamne
ajut-o pe roaba Ta
Irina Alexandrina

3 comentarii:

Anonim spunea...

EREZÍE s. f. 1. concepție, opinie religioasă, filozofică sau politică contrară dogmelor, principiilor esențiale ale unei doctrine oficiale. 2. (fig.) rătăcire, abatere, greșeală, eroare. (< fr. hérésie, lat. haeresis)

Anonim spunea...

păgân - PĂGẤN, -Ă, păgâni, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care se închină zeilor sau idolilor; idolatru; p. ext. nume dat de creştini celor care sunt de altă religie decât cea creştină sau care nu are nici o religie; p. restr. turc, mahomedan. 2. Adj. Care aparţine unei religii politeiste sau cultului civilizaţiei antice greco-romane sau care se referă la antichitatea greco-romană; p. restr. turcesc. 3. S.m. şi f. Persoană care se abate de la dogmele religiei (creştine); eretic. 4. S.m. şi f. Fig. Om rău la suflet, crud, nemilos. 5. Adj. Pătimaş, sălbatic, cumplit. – Lat. paganus.

http://blanq.blogspot.com spunea...

Multumesc din suflet pentru poeziile postate!
Stiti cumva unde pot gasi volumul din care ati postat sau alte volume de poezie ale doamnei Irina Mavrodin? Am citit ieri "uimire" si m-a miscat atat!
Daca ma puteti ajuta cumva, va rog sa-mi lasati un mesaj la nikomofag@gmail.com
Multumesc,
Monica