marți, 19 aprilie 2011

buletin

1: am primit de la USR filiala Dobrogea așa-numitul „premiu al revistei Ex Ponto pentru debut”! Am fost foarte surprins când am auzit vestea... la 2 zile de la decernarea premiilor. Eh, asta e! Tot e ceva, pentru moment!

2: a cam eșuat happening-ul featuring Le Cocon de la cofetăria Crizantema.
povestea completă: vorbeam cu Le Cocon pe chat-ul de la feisbuc și i-am zis de poezia mea cu „s-a redeschis cofetăria crizantema”! și lui i-a venit ideea să facem o descindere poetică spontană chiar la cofetăria cu pricina!
ajunși acolo, nu numai că nu ne-a întâmpinat un public numeros ca pe stadion, dar încercările noastre de a recita s-au soldat cu o muștruială din partea angajaților care n-au înțeles deloc ce facem. e drept, faza interesantă e că ele nu s-au legat de Le Cocon, el a recitat primul, ci de mine - fiindcă eram „copilu” și el „adultu”. nu mai zic multe amănunte, fiindcă mă enervez. oricum, n-au mai venit decât alte două persoane. iar prăjitura n-a fost excepțională. și oricât de nice este noul sediu, tot aș fi preferat cofetăria veche!! enough said.

3: ați auzit de „Școala de poezie de la Suceava”? Nici eu! până ce am dat de un anunț al lui Adrian Diniș pe feisbuc: școala respectivă ar fi compusă din Andreea Teliban, Deniz Otay și Ana-Maria Lupaşcu. Nu zic nu, dar semnalez fenomenul. Probabil că voi mai auzi de respectivele poete.

4: de la o vreme se bagă în seamă pe-aici un spammer creștin-ortodox. Sau cel puțin cred că e creștin-ortodox. În fine, asta spune multe!

5: Opere I de Gellu Naum is coming soon! Au făcut și un banner cei de la Polirom. nice.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Iuda apare in mintea unor oameni ca cel care a contribuit la mantuirea neamului omenesc. Acest mod de gandire ii face sa afirme ca daca nu ar fi fost Iuda, nu ar fi fost nici rastignirea lui Hristos si astfel, firea omeneasca ar fi ramas si astazi in moarte. Mare ratacire.

Daca Mantuitorul ar fi avut nevoie de pierzania lui Iuda ca sa mantuiasca omenirea, apoi nu El, ci Iuda ar fi fost cu adevarat jertfa izbavitoare.

Iuda nu este o persoana predestinata de Dumnezeu ca sa-L vanda pe Hristos. Este adevarat ca tradarea lui Hristos a fost prezisa in Vechiul Testament, dar prorocia nu a fost un lucru care cerea implinirea. Este de ajuns sa ne amintim de faptul ca Dumnezeu vesteste ca va distruge cetatea Ninive, insa pentru pocainta ninivitenilor, El renunta sa implineasca aceasta profetie.

Pe de alta parte, sa nu uitam ca prinderea Mantuitorului fusese hotarata de sinderiu inainte ca Iuda sa-L vanda pe Hristos. In acest caz, Iuda nu face decat sa grabeasca arestarea Domnului, care se putea face si fara el.

Tradarea nu este necesara mantuirii. Asa ca nu este important sa ne intrebam: daca nu ar fi fost Iuda, atunci cine i-ar fi luat locul?

In cantarile din Saptamana Patimilor se spune ca "Iuda nu a voit sa inteleaga". Din aceste cuvinte reiese ca ceea ce avea sa faca Iuda nu era conform cu voia dumnezeiasca si ca Iuda avea in sine posibilitatea indreptarii. Nu intamplator, Biserica face pomenirea femeii pacatoase care a spalat cu lacrimi si a uns cu mir picioarele Mantuitorului in Miercurea Saptamanii Sfintelor Patimiri, ziua in care Mantuitorul a fost vandut. Pocainta acestei femei ar fi trebuit sa o aiba si Iuda si Dumnezeu ar fi tamaduit indata boala sufletului sau.

Iuda Il vinde pe Hristos nu doar din cauza pierderii credintei, ci si pentru iubirea de arginti. Primeste de la sinderiu suma de treizeci de arginti, pentru ca sinedriul credea ca prin acest act implineste porunca lui Moise, care spunea ca cel care va ucide fara voie un sclav apartinand unui iudeu, sa-si rascumpere greseala achitand stapanului pagubit prin fapta sa treizeci de arginti (Exod XXI, 32).

Vinderea lui Hristos are loc miercuri spre seara, cand Iuda paraseste casa lui Simon Leprosul, in care se afla Mantuitorul cu ceilalti ucenici si vine in casa arhiereului Caiafa spunand: "Ce-mi veti da mie, si eu il voi da pe El voua? Iar ei i-au dat treizeci de arginti. Si de atunci (Iuda) cauta prilej sa-L predea" (Matei XXVI, 15-16).

Mantuitorul stia cine il va vinde. Acest lucru reiese din cuvintele Evanghelistului Matei: "Adevar graiesc voua: Unul din voi Ma va vinde" (Matei 26, 20-21). Nu-i spune numele, ca prin aceasta tainuire sa-i ofere un nou prilej de pocainta. Hristos alege sa-i infricoseze pe toti, ca sa-l mantuiasa pe Iuda: "Iar ei intristandu-se foarte, au inceput a-L intreba fiecare: Nu cumva sunt eu, Doamne? Iar El raspunzand a zis: Cel ce a intins cu Mine mana in blid, acela va sa Ma vanda. Ci Fiul Omului va merge, precum este scris pentru EI, dar vai aceluia prin care Fiul Omului se vinde. Atunci Iuda, cel ce L-a vandut pe El, a intrebat: Nu cumva sunt eu, Invatatorule? Zis-a lui: Tu ai zis!" (Matei XXVI, 20-25; Marcu XIV, 17-21).

Faptul ca El stia, nu inseamna ca Iuda era predestinat sa-L vanda. El vesteste aceste lucruri pentru a-l indrepta pe Iuda. Dar pentru ca acesta ramane nesimtitor la dragostea Sa, Mantuitorul va incerca sa-l indrepte prin frica, caci spune: "Cu adevarat Fiul Omului va pieri dupa cum este scris, dar vai celui prin care se face acest lucru. Mai bine era sa nu se fi nascut". Si pentru ca si in urma acestor cuvinte Iuda ramane impietrit, ii spune: "Ceea ce ai sa faci, fa mai degraba" (Ioan XIII, 21). Prin aceste cuvinte Hristos nu-i ofera lui Iuda o binecuvantare, ci o dezlegare, dupa cum spune Parintele Rafael Noica. Daca Domnul nu ar fi dat dezlegarea, Iuda nu ar fi putut face nimic. Tot ce se petrece in aceasta lume este cu ingaduinta lui Dumnezeu.