marți, 8 martie 2011

nu realizează unii...

...că poezia ar trebui poate uneori să aibă o picătură de sentimentalism?

desigur, ați putea să o luați la modul „comercial”: trebuie să o recunoaștem - Eminescu, Minulescu, Nichita Stănescu, Cărtărescu, ei au dat lovitura cu poemele lor de dragoste, mai mult sau mai puțin siropoase (recitind acum ceva vreme poeziile de dragoste a lui Nichita (mai ales cele din perioada Viziunii sentimentelor), realizez că sunt foarte echilibrate, dar eclipsate din unele puncte de vedere (inclusiv cel al atenției criticilor) de către poemele mult mai „serioase” („El începe cu sine și se sfârșește cu sine”...) de ceva mai târziu...)

ce utilitarisme, ce fripturisme, ce fâsuri? poezia erotică dintotdeauna să trăiască (chiar dacă verbul „a face dragoste” a fost înlocuit în ultima vreme cu „a fute”...)!

p.s. că tot mă gândeam să includ mai multe „picturi”: (nu-i așa că vă gândiți la tăiței antropomorfizați când vedeți „chestia” de mai jos)

Niciun comentariu: