miercuri, 23 martie 2011

ce ziceau ăia că se lansează opere I din marhele gellu naum? super. dar vorba cântecului: „donez un plămân/plămân de român/fân fân fân...” la o adică, m-am făcut tradiționalist de tot.

e, desigur, o amară ironie ce o regret oareșicum, dar îmi trece. ce? trebuie musai să fiu avangardist și în viața asta?? e o senzație formidabilă să te simți pionier, dar poate la fel de formidabil (sau eu încerc să mă amăgesc, ca să distrag atenția de la vanitățile acestea absolut inutile) să te simți conservator. o, da, caisa hidraulică a romantismului! modul ăla de gândire care se încorsetează în perechi antitetice (!), dar chiar în momentul în care se exercită tocmai asta nu demonstrează!!!! ce-i și cu mintea asta!!!!! da, să nu râdeți filozobilor, nu e de glumit cu rațiunea, nu degeaba a fost un zeu atâta vreme - chit că adevărurile sunt cumva în altă parte...

dar uneori poate fi așa de simplu: de parcă ai fi un avangardist născut la tropice:


Niciun comentariu: