vineri, 18 februarie 2011

Poetul de vineri 8: Romulus Vulpescu (n. 1933)

(Arhivă: 1. Aurel Gurghianu / 2. Eugen Ștefănescu-Est / 3. Denisa Comănescu / 4. Virgil Gheorghiu / 5. Vasile Vlad / 6. Constantin Hrehor / 7. Adrian Popescu / 8. Romulus Vulpescu)



Având ocazia să citesc de curând un interviu cu Romulus Vulpescu (n. 1933) și soția sa, Ileana Vulpescu, m-am hotărât ca această ediție să-i fie dedicată lui, și nu lui N. Crevedia, cum aveam inițial de gând (scuze, altă dată).
Trecut cu vederea chiar și de radarul criticilor literari însemnați (Marin Mincu nu l-a inclus în vastele sale antologii și nici Nicolae Manolescu nu l-a introdus în istoria sa a literaturii (decât, poate, la secțiunea „autori de dicționar”), cred însă că apare în antologiile lui Abăluță și Ulici, deși nici în privința aceasta nu sunt prea sigur), Romulus Vulpescu este reprezentativ pentru etapa de tranziție de la poeții boemi histrionici gen Tudor George (Ahoe), Teodor Pâcă sau Adi Cusin la manieriștii în toată regula precum Șerban Foarță și Emil Brumaru. Elemente din toți acești poeți se regăsesc (uneori înainte ca aceștia să debuteze! Vezi, de pildă, poezia din 1963, „Gynecultură”, amintind de alte poeme manieriste erotice ale lui Brumaru, Foarță sau Adrian Bodnaru) pe tot parcursul operei sale poetice, pendulând între extremele estetismului pur și ale retoricii patriotice (nota bene: rareori atinge poetul aceste extreme. Perfecțiunea formală se resimte pretutindeni, dar abia câteva experimente, precum „Trebug crenalc”, sunt cu adevărat îndrăznețe. Iar patriotismul este mai explicit doar în ciclul „Tăria istoriei române” (care, fie spus pentru cei răutăcioși, nu este scris în totalitate în anii proletcultismului).
Din puțin cam superficiala lectură a operei cuprinse aproape în totalitate (se pare) în masivul volum din 1995, „Versuri” (apărut în colecția „Poeți români contemporani”), am ieșit cu o impresie relativ amestecată: în timp ce unele versuri sunt, trebuie să recunoaștem, de umplutură, altele merită să fie apreciate măcar pentru faptul de a fi adăugat teritorii noi poeziei manieriste românești, înaintea lui Foarță, Brumaru și altor poeți ai anilor '70 (binecunoscutul „deceniu manierist”), precum și pentru ocazionalele anticipări ale textualismului (vezi poemul „Gramatică”). Nu mai spun de momentele privilegiate, atunci când, împreună cu semnele de mai sus sau nu, lirismul este bine dozat (mult mai bine dozat decât la, de pildă, Foarță, care are însă mai des și în mare măsură apetit de experiment).
În concluzie, vom da o scurtă tură prin subapreciata operă poetică a lui Romulus Vulpescu (bineînțeles, vom scrie cu „î” în loc de „â”, așa cum este dorința expresă și altminteri bine argumentată a lingvistului Romulus Vulpescu), nu înainte de a deplânge încă o dată faptul că, în această perioadă în care un Foarță sau un Brumaru primesc, totuși, aproape exagerat de multă publicitate, poeți precum Romulus Vulpescu sau precum George Magheru sau Gheorghe Tomozei (despre ei, altădată) se află într-un inexplicabil con de umbră.


Infatuare
(din vol. Versuri, 1995, ciclul Dubito, ergo...)

Îmi sunt contemporan - şi mi-e de-ajuns:
Întregul paradis în mine-ncape.
Nu-mi pot fi întrebare, nici răspuns,
Dar, uneori, simt că-mi sunt prea aproape.

N-am decît vîrsta gîndurilor mele,
Nu pot îmbătrîni decît c-un vis;
În mîini port un buchet de asfodele
Şi-n ochi - un ev de fum şi-un zeu ucis.

Pot foarte bine să rămîn închis
Şi să mă zbat între oglinzi rebele,
Multiplicat în orice gînd proscris,
Murind la fel în orişicare piele...

Doar uneori, cum mă răsfrîng în ape,
Dar nu-mi pot fi-ntrebare, nici răspuns,
Pricep - când paradisul stă să-mi scape -
Că-mi sunt contemporan de nepătruns.

1968


Gynecultură
(din vol. Versuri, 1995, ciclul Alfabet de estet)

E o fată
Cultivată
De prietenii ei
Cultivatori
Amatori
De femei.
Ea are pentru lei
Un cult
Aproape ocult.
Ei o preţuiesc mult
- Şi cu temei -
Fiindcă le seamănă.
Şi toţi seamănă
Idei:
Bob cu bobi,
Snob cu snobi.
Zisa postură
- Nostimul hobby -
Tare-i desfată,
Drept care, fată
O adevărată
Cultură:
Microbii.

1963


Testament
(din vol. Versuri, 1995, ciclul Ars poetica)

Ştiind că studiat voi fi în şcoală
Şi clasic voi ajunge (abia mort),
La port şi-n vorbă-s grav, grav mă comport,
Svîrl mici biografii pe-un colţ de coală

Şi-s vesel când prevăd cu cît efort
M-o comenta un critic-din-greşală
Găsind că-n orice strofă e-o scofală:
Nu dau pe glosa lui măcar un ort!

Las operele-mi - toate - în ediţii
Cu textul integral ne variétur:
N-am chef ca peste ani neisprăviţii

Pe barba mea să-şi cumpere-acareturi
Şi să petreacă-n Franţa o vacanţă
Cu-o scórie-n doi peri din nu ş'ce stanţă.

23 iunie 1956


Cartă postală 2
(din vol. Versuri, 1995, ciclul De-amor și de-amar)

Sus, lîngă Turnul Alb, e gri,
E rece, vînt şi ud.
Jos, cerul Tîmpei se-nnegri
Şi nu există Sud.

Braşovul fără tine-i mort,
E sumbru, rău, urît.
Biserici negre-n suflet port
Şi orgi dogite-n gît.

Contemplu-n cimitirul grec
Un nume brîncovan.
Şi-aş vrea să plec, nu pot să trec,
Şi te aştept în van.

N-am să revin, n-ai să revii:
Munţi mici, munţi mici şi trişti...
Nu mai există oameni vii:
Tu - singură - exişti.

Brașov, 6 octombrie 1965


Trebug crenalc. Experiment neologistic
(din vol. Versuri, 1995, ciclul Ars poetica)
"Schel pulc pripolt melt Verbor Spercolarul...". Plar-Dramilo Berbor, „Tivart plurt fistal”


Damiroză, culp nastralp,
vestrapună pulc dirică
(colimard, culp nabaroască)
spurinaxului gubert!

Sepertulun sult sturalbor:
- "Coltibodruţ nerupeaznă?".
- "Plerigorben!" - "Ofermir!".
- "Lafalacoş macalenur!"

Aclanerc: bercronz epraclas,
folcaprot* hocirt pulc parnic
nubireştelui Şpercaluf**
zurbitrînd xelav yoringra...

Irpin - julca - ospul şitrod.
Relpa ţero uzei: velden:


*Folcaprot: deronca verc pinjuţ.
**Şpercaluf: porischer (&%=§--&%§=), melt analf, dept spurin pulc julcascolpen.

1967


Speisekarte pour five-o'clock tea. Experiment gastronomic
(din vol. Versuri, 1995, ciclul Ars poetica)

Cvas, chefir, caimac, smîntînă,
frişcă, jintiţă, zer, lapte:
gros, chişleag, iaurt, prins, acru;
îngheţate: vafe, cupe,
ice, marojnoe, casată,
glace, pe băţ, gelato, cremă,
pagotó, parfait, dondurma,
garapiña, mantecado;
limonade: oranjadă,
coca, ţitronadă, pepsi,
suc, sirop, sorbet, sangría,
hidromel, orjad, fructola,
mied, salep, nectar, socadă,
mursă, chisăliţă, bragă;
ceai, infuzie, tizană:
chimen, rozmarin, ienupăr,
romaniţă, coriandru,
mintă, izmă, sunătoare,
muşeţel, cruşín, roiniţă,
odolean, melisă, nalbă,
siminoc, soc, tei, sulfină;
capuţiner, şvarţ, cacao,
şocoladă, casanova,
mazagran, cafea: espresso,
moka, inka, filtru, neagră,
ness, turcească, zaţ, cicoare,
malţ, marghiloman, orzoaică,
surogat de nechezol.

Alivenci, brînzoaice, bálmoş,
baclavá, bezele, bretzeli,
blamangele, bulzi, brioşe,
biscuiţi, budinci, buşeuri,
cataíf, covrigi, crochete,
călţunaşi, corăbioare,
cozonac, colivă, crémeş,
chec, profiterol, pateuri,
flan, gogoşi, ghisman, ruladă,
cranţ, minciuni, găluşti, fursecuri,
melci, mascote, macaroane,
mucenici, pogaci, piroşte,
pandişpan, picromigdale,
prăjituri, plăcinţi, pişcoturi,
pizza, poale-n brîu, saleuri,
merdenele, pască, tarte,
savarină, uscăţele,
ştrudele, sarailie,
tort, trigoane, turtă-dulce,
tăiţei cu brî' cu la',
dóboş, lángoş, vargabéleş.

Áfine, agrişe, -agude,
ananas, banane, -alune,
aguridă, arahide,
chitre, cantalupi, caise,
coacăze, căpşuni, cireşe,
corcoduşe, bob, curmale,
dude, lúbeniţe, pepeni,
fragi, fistic, harbuji, granate,
alămîi, gutui, măline,
grep, năut, măceşe, mure,
mac, moşmoane, mandarine,
nuci, migdale, mere, piersici,
pere, prune, portocale,
rodii, smeură, smochine,
zarzăre, susan, scoruşe,
roşcove, stafide, struguri,
vişine, compot de perje.

Şnaps, ambrozie, holercă,
cidru, basamac, must, bere,
tescovină, maraschino,
anason, absint, vişnapuri,
pipermint, vutci, curação,
drojdie, coniac, poşircă,
spirt, vin, ţuică, secărică,
gin, vinars, rachiu, prăştină.,
vurt, trăscău, lichior, grog, bitter,
şliboviţă, afinată,
şpriţ, şampanie, amalfi,
punci, vermut, rom, carcalete,
pálincă, mişmaş, mastică,
zaibăr cu sifon sau borvis.

Bígi-bígi, acadele,
caramele, ciucalată,
cuişoare, scorţişoară,
chitonag, tetreá, bomboane:
acrişoare, dulci, fondante,
de colivă şi de tuse,
gogoroane, mostochine;
lăptişor de matcă, miere,
gem, betel, rahat, jeleuri,
colofan, halva, cofeturi,
fagure, şerbet, praline,
miambal, drajeuri, dropsuri,
marţipan, magiun, melasă,
malţ, peltea, sugiuc, lentiscă,
pastă de pistil, povidlă,
pervedea, tahîn, alviţă,
zahăr: vanilat, tos, pudră,
cándel, căpăţînă, cubic,
zăhărel cu zaharină
şi-un picuţ de marmeladă.

1993


Ploaie 2
(din vol. Versuri, 1995, ciclul Alfabet de estet)

Sărutul - ud. Şi gura - gust de sodă -
Trasată ruta-n hărţi spre coasta gravă,
Dezleagă-mi gestul împietrit în odă,
Din braţul frînt în unghi să fac etravă.

Trecuţi de semn, abandonînd cîrmitul,
Să ne-arborăm splendoarea la catarte:
Înalţi, drepţi, doi - ne vom reface mitul
Zălog de abur, arbor, ploaie, carte.

1958


Upanișad sau Tratat despre echivalențe
(din vol. Versuri, 1995, ciclul Dubito, ergo...)

Frunzele în ramuri? Prizoniere.
Libere să freamăte? Părere.
Liberă e frunza doar spre toamnă;
Libertatea clipei o condamnă
La căderea liberă, pe drumul
Consumat înspre pământ şi túmul.
De iluzii, veşted se desparte
Liberă o clipă,-n zbor: în moarte.

1964


Acteon
(din vol. Versuri, 1995, ciclul Alfabet de estet)

Se-nstrună curcubeul - arc ud de plaoie - peste
Jiláve rîpi albastre cu nourii jivine:
Îl prind cu muşchi elastici şi cu vînjoase vine,
Din tolbele luminii smulg lung săgeţi celeste,

Cutezător ţintind spre slavă-n văgăuni
Pe unde doarme ziua, la umbră, Ursa Mare:
În parcul înserării, cometelor-păuni
Le voi abate zborul spre altă constelare,

Să scapere din zaua splendídului penaj
Împrăştiaţi luceferi în jerbe fără număr:
Apoi, zvîrlindu-mi blana ursoaicei peste umăr,

A arcului centură trecînd după grumaji,
Şi plin de colb de astre - deci, pulberi ce scîntéie -
Să-mi spăl sudoarea frunţii în undele lactee.

1952


Gramatică
(din vol. Arte & Meserie, 1979)

Mă pîndesc vorbe-n haină de piele,
dintr-o casă-n care-am trădat şi-am vîndut
nişte imagini de mucenici
muiaţi în sirop cu nucă.
Mă urmăresc perifraze abile,-nvîrtite,
vîrîte-n mulţimea de precupeţi din piaţă,
cînd tîrgui kilogramul de substantive
pentru salată.
Mă-nconjoară adverbe slinoase
- cerşetori deghizaţi la uşa bisericii -
să le svîrl şi gândul mărunt
care nu mi-a fost confiscat
cînd a fost cazul...
Mă caută, de după gazete, în parc,
jurăminte de-amor şi de cruce călcate-n picioare.
Neologisme îmi supraveghează lecturile.
Numerale-mi cer autografe,
ca să-şi facă rost
de amprenta concepţiei mele despre gramatică.
Anchetat de monosilabele "da" şi "nu",
confruntat cu adjective,
încolţit de grade de comparaţie,
cer verbul prieten ca martor
că mint,
că minţi,
că minte,
şi vine - amic de profesie - acţionînd la imperativ.
Ce căutaţi în cuvintele cărţii pe care-o citesc,
pe care-o scriu?
Ce căutaţi în ochi - ai mei -
zăbrelindu-mi oglinda,
fotografiindu-mi spaima cotidiană
de iscusitul delator din mine?
Cuibăriţi în buricele degetelor
- ca să-nţepenească şi ca să se chircească
şi ca să prefacă un vers în denunţ?
Înveliţi în cerumen, ce căutaţi în urechi,
vătuind ciripitul de vrăbii, pe care-l bruiaţi
ca pe-un mesaj în cod transmis de Dumnezeu?
Ce căutaţi în tăcerile mele?
Lăsaţi-mi măcar acest adevăr:
al lecturii.
Vă recunosc în orice deghizare:
în virgulă,
în punctele de suspensie...
Am evadat din paranteze.
Nu m-am mai lăsat momit în propoziţii incidente.
N-am răspunsul semnului de-ntrebare provocator...
Nu mă mai legaţi la ochi:
văd prin citatul ăsta
uzat de-atîtea pupile
mărite-aşteptînd adevărul.
Legaţi-mi mai bine gura, ştirbă de interjecţii;
buzele tumefiate de articole nehotărîte.
Mă fluieră gura rotundă în o:
aşteaptă adverbul de timp ca să-mi facă o gaură-n ceafă,
- exclamaţie bine plasată ca un aplauz.
Dar puneţi o surdină,
ca să nu se-audă decît dopul şampaniei
de la inaugurarea plăcii memoriale.

1975


Întoarcerea fiului risipitor (fragmente)
(din vol. Versuri, 1995, ciclul Întoarcerea fiului risipitor)

............................

Tejgheaua pute sec a vin,
A rom trezit și-a rest de supă;
Arhangheli cu bocanci de trupă
Și puști-mitralieră vin:
Orașul adormit ocupă.

Au amorțit exprese-n gări:
Zac împușcați toți impiegații.
Poemele se vând în rații;
E fiere vinu-n călimări,
Oțet al moartei generații.

Doar carnea, trupul meu de foc,
Reci ore, veșnic reci, închide
În devastatele firide
Prin care timpul mort invoc
Și spațiile translucide.

Tampon de cer cu cloroform,
Căluș pe suflet, pe grădină!
Fac duș miniștrii cu morfină;
Agenții prin bordele dorm
Îmbrățișînd o carabină.

............................

Voi, pictori, dame, dablagii,
Voi, tagmă de poeți, parșivă,
Voi, catagrafi de vin, arhivă
De bețivani scandalagii,
Gustați o mână de colivă!

Să-i pomenim într-un sughiț
Răgind un vers, cum ne delegă,
Căci viața lor ne-a fost colegă,
Și ochii lor sunt treji în șpriț
Cînd adormim într-o bodegă.

E pentru ei acest clondir:
Poeții care dorm în mine.
Paharele să fie pline!
Bodega-i astăzi cimitir:
Să-i prohodim cum știm mai bine...

Iubirile-n zadar invoci...
Alinierea, filologii!
Întîmpinați-i cu elogii,
Căci sunt amanți de-o zi, feroci,
Și au în inimă orologii:

Apollinaire, Apollinaire,
Villon, Villon... ce gol imens!
Pisc Barbu, patimă, arteră
Cronometrînd o altă eră,
Clepsidră veacului, și sens.

Sumar de ani adolescenți
Sub semnul verii prigonite.
Ce Eldorado cu ispite!
Și-atîți căutători absenți,
Rămași cu aurul în site...

............................

Vai, fiu risipitor ce-am fost,
Cu prodigalități absurde
Lăsat să crească și să zburde
Într-un periplu fără rost
Cu porci epicurei în ciurde.

Da, rima încă o mai practic
Și nu proscriu din metri iambul
(Doar șchiopul, falsul, unigambul).
Mai cred în asprul zeu sintatic,
Și-l mai conjur într-un preambul,

Dar sensul tragic nu-mi asum
Cînd rîsul se preface-n bocet
Și-mi arde-n palme-un vechi volum
Pe care-am scris Et vates sum,
Sed triste carmen nil me docet.

Nu, amintirea nu-i bănuț
Să-l dau, prin suflete, de-a dura.
Îmi las la fiare vechi armura,
Și pieptul dezgolit nu-mi cruț.
Regrete îmi inundă gura.

............................

3-22 ianuarie 1962


*** (În fiecare zi)
(din vol. Versuri, 1995, ciclul De-amor și de-amar)

În fiecare zi ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Rămîne un deşert de disperare.

Ne amăgește lenea unui vis
Pe care-l anulăm cu-o şovăire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne răsucim pe-un aşternut posac,
Însinguraţi în doi, din laşitate,
Minţindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutările uzate;

Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
Pe o nepermis de joasă treaptă tristă:
Prea sceptici şi prea singuri, prea în pustiu,
Ca să mai ştim că dragostea există.

În fiecare zi ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Rămîne un deşert de disperare.

Baku, 21 noiembrie 1968

Niciun comentariu: