miercuri, 23 februarie 2011

brumă

câte un pic
de exercițiu de singurătate
stocată în memorie.


sau
o zi
în care se împlinesc
lucrurile
și apoi
a doua zi
o luăm de la capăt
cu ipocrita noastră nefericire
de fapt e cel mai tare parc de distracții
viața asta pe care unii o măsoară în frunze de calendar alții în cadavre
tot aia
dar dacă pot fi în locul unde nu trebuia să fiu
pot să-mi văd viitorul
ca atunci când vorbesc până-n indonezia
și întreb alooo cum arată viitorul pe la voi

2 comentarii:

Anonim spunea...

nu poti fii in locul unde nu trebuia sa fii. punct.

Yigru Zeltil spunea...

Cine zice asta?
Realitatea?
Realitatea, realitatea... e o convenție! Noi îi dăm puterea, fără noi ea ar fi la fel de instabilă ca o realitate... de hârtie!