marți, 15 februarie 2011

***

du-te bă la sultanul dulciurilor
zi așa și pe dincolo
de fapt vă spun asta doar ca să nu
plâng
când îmi aduc aminte și știu prea bine ce-mi amintesc

un peisaj
care s-a prăjit mult prea tare
în cuptorul imaginației mele

6 comentarii:

Iulia Pană spunea...

buna
am intrebat de tine pentru ca nu te cunosc si nu te identificam ... din curiozitate dar mai ales din admiratie pentru lecturile, capacitatea ta critica si pertinenta scrisului ... si munca ta neostoita de a arata altilor poezia ...
succes ...
cat despre ce scriu ...te las pe tine sa analizezi ...esti mai priceput ca mine ! pentru ca eu am doar un singur criteriu : a placea ! daca mie imi suna bine si imi place ...e minunat !!!
din pacate eu nu am avut companioni literari in acest oras ..am fost vesnic ori prea tanara ...ori prea batrana ... important este ce simti cum simti si ce iese apoi pe hartie ...
toata admiratia mea
iulia pana

Yigru Zeltil spunea...

Bună ziua/seara,
Mulțumesc pentru aprecieri. Puțini le exteriorizează. Oamenii sunt preocupați mult mai adesea să înjure decât să aprecieze, sau să tacă în loc să reacționeze în vreun fel.
În ceea ce privește „privilegiul” (sau „nenorocirea”, depinde) de a avea „companioni literari”... greu de spus. N-aș include totuși aici pe prietenii mei de la revista Tomis, deși am în comun cu ei pasiunea pentru poezia de calitate (chiar dacă o definim în moduri diferite). Literatura este, totuși, un drum solitar. Organizarea în „colonii”, în ”recifuri de corali” distrage adeseori de la esență... nici izolarea nu este totuși de preferat. Vorba budistului, calea de mijloc e cea mai bună...
În orice caz, recompensele vin în timp. Chiar dacă pentru unii vine foarte târziu!...
Stimă și respect,
Yigru Zeltil

vlad drăgoi spunea...

fain poemul. bun-bun, chiar.
şi, de-mi permiţi o părere de novice critic bolggerist, dacă pui în paranteză porţiunea de la "de fapt..." -> "...ce-mi amintesc", îl şi trec la best-of'urile personale din 2011 a.d. :)

congrats

Yigru Zeltil spunea...

Poți să o iei cum vrei. Nu sunt de acord că acele versuri contează mai puțin în economia poemului (mă așteptam mai degrabă să se lege cineva de primele 2 versuri...). Oricum, este o improvizație.

vlad drăgoi spunea...

mă refeream la a le pune, literalmente, între paranteze. tocmai de-asta mi-a plăcut, fiindcă n-are niciun vers de prisos. atâta doar că, după primele 2 versuri, parcă vocea e transferată pe alt plan (ceva mai "interior").

vlad drăgoi spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.