luni, 21 februarie 2011

Acmeistul sau Poetul de lemn

***

În ciocolată
Auzi
Cum se gudură, cum toarce
Nodul gordian.




***

N-am nevoie de tine, femeie.
Decât dacă ești de apă.
Și adu un aragaz
Care să mă înghețe.




***

Dar am greșit
Ridicând un castel sub unghie.
Mai primesc premiul cel mare??
Ziceți da, am mai multe chipuri.




***

Aer de lemn.
Beau un ceai de lemn.
Am gânduri de lemn.
Poemul se prelinge.




***

Pădurea a crescut pe străzi.
Eu mă ascund de mine.
Presez o frunză între coperțile inimii.
Se face albă ca cerul.




***

Recolta de lacrimi de zmeură
Și cea de guri înflorite.
Unde-s?
Le-am aruncat în mare.




***

Nu mai topiți oglinda.
Îngrijiți-o ca pe voi înșivă!
Niciodată nu veți ști
Dacă sugeți lapte de la ea.




***

Poate că mă ascund sub căni.
Am tot dreptul!
E lumea mea
Și fac ce vreau cu ea! Dar nu știu...




***

Ce vroiam să spun
Voi putea spune doar când
Mă voi compara cu roșia
Și mustățile ei ce deschid jocul.




***

Între un lac și o mare
Am trăit dintotdeauna.
Am construit o mină de lapte
Pe această țâță de nisip.




***

Literele sunt răsturnate.
Eu i-am spus
Că există și formația asta imaginară.
Literele le-am atins.





***

Câmpia din spatele casei,
Vidul în varianta pentru copii.
Noaptea, luminile or să mă prindă
Când mă transformam în altceva.




***

Eu i-am spus să nu cumpere
Lumină de la vaci
Și cerneală de la stele.
Acum crede că în America e noapte.




***

Nu ies niciodată din casă
Fără prietenii mei de gașcă:
Bricheta sacră, scândura de lemn,
Norul pe roți și căpșuna albastră.




***

La patru dimineața
M-am sculat și
M-am dus în bucătărie
Să beau un pahar din Elixirul Tinereții™.

Niciun comentariu: