luni, 4 octombrie 2010

Revenirea la roz

Am revenit la o "faţă" ceva mai rozalie.
Şi ce?
Şi aşa, blogul meu e cel mai neinteresant de pe planetă.
OK, exagerez acum (se spune "cabotin"?).
Dar m-am şi plictisit de multe lucruri.
Şi de poezie parcă m-am plictisit.
Parcă nu mai merge şpilul ca altădată. Doar o avalanşă de cărţi venite ieri de la [nu spun cine, persoană importantă] mi-a mai trezit interesul! Am citit în câteva ore (zvâc!) "Haltera cu zurgălăi" a lui Mugur Grosu. Şi, da, mi-a plăcut.
Chiar dacă nu m-a mai impresionat aşa de plăcut după primul ciclu, intitulat ca şi cartea, şi, odată cu ciclul "S Files", a început să se apropie, ce-i drept foarte puţin, de exacerbatele comentarii ale lui Mincu de pe coperta a 4-a (mai mult de jumătate din ce a scris Mincu mi se pare că se potriveşte ca nuca în perete!) şi de chiar mai ca-nuca-în-perete desenul suprarealist-porcos de pe copertă. Făcut de însuşi Grosu. Îmi scapă de ce scrie Mugur Grosu şi nu, de pildă, Ruxandra Cesereanu. Dar, în fine. Oricum, printre cele mai bune volume de poezii cu care am dat pieptul în ultima vreme...

Mai jos, un poem oarecare de-al meu din ultima vreme. Nu-mi place. Sau îmi place. Nici nu mai ştiu ce să zic. Vizavi de poemele mele noi. Argh.


"Poem"

Închis într-o stea,
Dialoghezi la telefon cu roboții de baie
Ce, atunci când se ud,
Comunică, pare-se, cu îngeri,
Deși cercetătorii afirmă (mereu) altceva.
Mă rog, ești închis într-o stea,
Ești pregătit pentru desprinderea de lumesc,
În timp ce mai îmbuci o felie de trecut,
Cineva a înțepat în burtă steaua
Și prin crăpătura ți-a dat un mp5 player,
Un calculator cât un deget
Și slănina din care e făcut, ziceau unii
Pe vremuri, păcatul...

Închis într-o stea,
Răzuiești un loz
Pentru marea loterie (aranjată)
A universului...

Niciun comentariu: