luni, 13 septembrie 2010

Cool Is The Night

O noapte destul de (dar nu prea) răcoroasă, ca acea noapte pe care am visat-o acum doi ani, parcă, chiar în seara de dinaintea deschiderii anului școlar. O noapte în care stelele se împiedicaseră toate de un anume copac din grădina școlii. Da, eram iar în curtea școlii mele vechi și cel ce cândva era bătăușul meu avea o inimă în mână (a sa) și o ținea așa, ca pe o ofrandă, înspre acel copac. Și parcă mai erau și alți oameni care făceau același lucru. Și, curios, totul era în alb și negru. Plecând din curtea școlii, am mers prin magazinele din zonă și am găsit-o până la urmă pe mama mea (cred că aici viziunea s-a făcut color) pe lângă un magazin ce exista numai acolo în vis. Acțiunea visului se mută ulterior lângă magazinul Senator situat în realitate, ca și aici, jos în vale. Eram eu, cu colegul meu de bancă, Iulian, și cu bătăușul meu #1 din gimnaziu, Ghiță Cârtiță. Doar că eram toți beți (sau ne prefăceam) și aveam picioare ca de centaur extraterestru! Eu sigur eram lucid, fiindcă într-un moment de mare delir al râsului, am luat-o la fugă pe strada mare și, uite așa, fugeam, fugeam, fugeam de Ghiță Cârtiță și drumul spre blocul meu se făcea tot mai accidentat și tot mai înalt, ca niște munți spontani. Cu sufletul la gură, am reușit să pătrund în bloc și apoi să sun la soneria de la ușă, agitat fiindcă putea din orice clipă să vină pe ușa blocului Ghiță Cârtiță. Am reușit însă să pătrund în casă chiar în clipa în care ușa blocului s-a deschis...

De ce vorbesc de un vis de acum doi ani? Fiindcă mai nimic special nu s-a petrecut azi. Decât faptul că am încercat să-i sun DE TREI ORI pe cei de la biblioteca județeană filiala Coiciu și nu mi-au răspuns. De-abia aștept să pun mâna pe Corabia de sunete de Vasile Nicolescu... O să vă spun de ce...

Niciun comentariu: