miercuri, 25 august 2010

Komartinia

Doamne, ce plictiseală mă cuprinde! Tot nu reuşesc să trec într-o altă stare, să fie nevoie SĂ ÎNCEP ŞCOALA doar ca să-mi schimb starea asta?!
"Şi tot ce ating se face plictiseală". Parcă aşa ar fi! Nici nu mai pot să storc zeamă din cărțile de poezii pe care le am. Am făcut rost acum două zile de
Ovidiu Dunăreanu - Întâmplări din anul șarpelui
Charles Cros - Poezii
Geo Dumitrescu - Africa de sub frunte
Marin Sorescu - Astfel
și, nu în ultimul rând, Ion Faiter - Poarta zeilor
Cea mai nouă carte a lui Faiter, pe care mi-a înmânat-o personal și despre care voi vorbi în curând.
Dar nimic nu mă atrage prea tare. Poate doar cartea de Sorescu. Dar tot timpul își face simțită prezența spleenul. Of, stomacul meu, mă întreb ce-i cu el.

*

Am găsit de curând ediţia princeps (pfff!) din Un anotimp în Berceni al lui Claudiu Komartin. Carte care a mai fost reeditată, cu o copertă puţin modificată. Probabil din cauza faptului că pe cotorul ediției princeps scrie ”Un anotimo în Berceni”.
De multă vreme am vrut să citesc marele K, mi-au spus niște amici că ”vezi că-i manierist”, ”păi, poate tocmai de-aceea o să-mi placă!”. Dar n-am avut gura aurită.
Ce mi-a plăcut cu adevărat: poemul Un dans matinal (vezi aici: http://www.egophobia.ro/14/invitat.html#11) și poate încă câteva poeme pe pagini apropiate, dar, în general, volumul își merită titlul. Să mă ierte Komartin, dar n-am putut rezista tentației de a trece în cea mai mare viteză posibilă peste multe dintre poeme, mai ales cele din ciclul ”poeme pentru tătuca”. Prea, prea brutale pentru gustul meu. Deși sunt destul de sigur că e doar vârful aisbergului în comparație cu Oana Cătălina Ninu sau cu Urmanov.
În ceea ce privește calitatea poemelor lui Komartin, nu mă pronunț. De-abia aştept următoarea carte a lui Komartin, care bănuiesc că o să se cheme "Iluminaţii în Otopeni". Nu de-alta, dar anotimpuri în infern se găsesc pe toate drumurile... părerea mea!

4 comentarii:

- spunea...

vag, nu stiu de ce, aveam o parere ceva mai buna despre tine. in fine, se pare ca site-ul agonia isi face treaba, roade metodic acolo la neuron. ce treaba are cl.k cu ninu sau cu adi.u ? iar poemele cu tatuca, daca e ceva f bun in cartea aia, acelea sunt
si, inainte sa fii f bou si sa faci bashkau de titlul cartii, poate ar fi trebuit sa stii ca berceniul poetic e infernul lui cl.k, macar pt faptul ca in berceni e cel mai mare spital de boli psihice din tara, unde au stat internati mai multi scriitori. si printre ei, probabil, si cl.k
deci pacat de tine, omule. stiu ca esti copil insa, deci ai toate sansele sa fii ok pana la urma, asta doar daca te vei trezi la timp. altfel, vei ajunge si tu un bou imbuibat si autosuficient gen darie ducan samd. scuze ca-ti vorbesc asa, dar - ma repet - aveam o parere mai buna despre tine si cumva sper sa iti dai seama ca nu iti vb cu rautate
in caz ca te intrebi, sa stii ca nu sunt cl.k. sunt un fel de prieten de-al lui, sau nici macar, doar un fel de amic-prieten

- spunea...

iar ca sa nu mai spui tampenii, pune mana si citeste 'sushi' de a. urmanov - ed brumar. e una dintre cele mai bune carti de poezie pe care le-am citit eu. cea mai recenta carte a lui

Yigru Zeltil spunea...

Se vede că nu pot să-mi exprim o opinie despre douămiişti fără să fiu înjurat, indiferent care ar fi opinia aceea.
Ce am scris eu aici e o opinie de ignorant şi de neavizat, în încă destul de mare parte, vis-a-vis de fenomenul douămiist cu care nu sunt decât pur întâmplător contemporan (oricum ai lua-o şi oricum ar vrea să fie receptat, Komartin mi se pare, cel puţin în volumul ăsta, tot un douămiist, chiar dacă atipic).
Cum ce treabă are Komartin cu Ninu sau cu Urmanov? Feluri diferite de poezie, dar ceea ce le uneşte este brutalitatea. Aşa mi se pare mie, pot să mă desfiinţezi cât vrei.
În ceea ce priveşte Sushi, ştiu că există un exemplar la Biblioteca judeţeană, dar nu e pentru împrumut, şi crede-mă că în felul ăsta îmi vine peste mână. Demult, citisem pe Agonia nişte fragmente interesante din Sushi, dar văd că au fost scoase.

P.S. N-am auzit până acum de Darie Ducan, dar vorbeşti despre el ca despre Aura Christi. Probabil că nu scrie ca din acest secol, aşadar, să-l desfiinţăm. Cam ăsta cred că e silogismul.
Îl respect pe Komartin, chiar dacă Un anotimp în Berceni mi-a provocat reacţii alergice. Arta respectului nu pare a fi însă la modă.

Anonim spunea...

din partea mea e ok, stai linistit, nu poate fi vorba de suparare cand e vorba de ceva atat de fragil si de personal cum e poezia. sper doar sa treci peste cliseele astea cu 2000-ismul si alte lucruri care au legatura cu strategiile de impunere, si nu cu miezul fierbinte al literaturii. or, eu cred ca tu vrei sa fii un bun cititor si un bun poet, inainte de a fi un ideolog al generatiei, promotiei, grupului tau. sau pur si simplu al propriului tau scris. incearca sa iei in serios doar ceea ce te macina si poate sa conteze pe termen mai lung, nu cetzurile inselatoare ale unei epoci sau -ism. te salut. claudiu k.