sâmbătă, 17 iulie 2010

playa

Azi am fost la plajă, la Mamaia. La un moment dat am ajuns în zona celebrului club Crush (evident, din cauza colegilor de la şcoală am auzit de majoritatea cluburilor din Constanţa, dar de dus nu mă duc în veci - prefer veceul!) şi al omonimului Crush Beach, unde, pe calea regală de lemn, printre nenumărate locuri ocupate de cel puţin câteva mafioţi, aşa cum îmi trecea prin minte, şi printre duşuri "numai pentru animatoare", îşi făcea loc un personaj cu înfăţişare extraterestră - eu adică -, cu ochelari de vedere, numai în (co)chiloţi şi cu şapcă udă (şi cu papuci-"şalupe" tăvăliţi prin ape şi nisipuri), alergând de mama focului ca să scape de infernul sonor al boxelor!...

Până la gât am fost băgat în apă.

Acum dacă era şi mai puţină aglomeraţie şi - mai ales - nu era toată muzica ce inunda plaja din malefic alese boxe, experienţa poate că era cu adevărat transcendentală... Aşa, m-am mulţumit cu felul în care se mişcau razele soarelui, ca nişte plete, prin apă, m-am mulţumit cu neverosimila privelişte de foarte aproape a valurilor pe cale să se spargă, ca pe coperta celebrului album "Nowhere" de Ride:

În timp ce mergeam pe mal cu papucii inundaţi din când în când de fluxul apei, mă gândeam la cum muzica servită publicului larg pe la radiouri şi teveuri a ajuns să fie din ce în ce mai abstractă, dar - paradoxal - superficialitatea a crescut. De ce paradoxal? Fiindcă abstractul pare oarecum un apanaj al intelectualului, deşi asta nu e mai mult decât o concluzie pripită. E vorba de muzică pe care se dansează, dar care începe să se folosească de acelaşi grad de abstractizare precum muzici electronice mai sofisticate (ca elocvent intitulatul "intelligent dance music", pe care însă nu se dansează mai deloc). Având "privilegiul" de a nevoi să suport asaltul undelor Radio România Actualităţi (!) de ceva vreme, observ că se perpetuează de la o vreme încoace un sound anume, pe care l-aş cataloga drept "spaghetti pentru roboţi" şi care prezintă aproape imperceptibile diferenţe de la un artist la altul, de parcă ai asculta acelaşi artist tot timpul. Cel puţin aşa mi se pare. În mod evident, consecinţa faptului că mediul de "club" a început să se extindă cu mult dincolo de spaţiul practic al clubului, aşa încât, cu muzica aferentă, poţi să te simţi ca într-un club chiar în, să zicem, primărie sau în biserică... De fapt, greşesc puţin: n-a ajuns încă un Radio România Actualităţi să difuzeze (sau cel puţin n-am fost pe fază) o melodie dintr-aceea care o aud uneori când merg prin mall-uri (!) şi care începe: "tî tî tî tî tî tî tî" şi care abia după 3 minute mai apare încă un efect sonor, şi după 3 minute încă unul, şi tot aşa. Probabil că este destul de palpitant într-o stare proprice, dar...
...Adineauri l-am auzit pe acelaşi Radio România Actualităţi pe... Dan Mircea Cipariu. Straniu, nu? Rimează "straniu" cu "Cipariu"! Auzisem de el datorită unor cărţi pe care le-a publicat la BrumaR, dar concret n-am citit nimic de el. Am încercat acum să mă informez despre 'cest autor: se spune cum că ar fi un soi de transmodernist (!!!), dar când am încercat să caut despre transmodernism pe veşnicul Wikipedia, nu mi-am dat seama de nicio legătură evidentă între transmodernismul acela şi fragmentele din "Tsunami". Maybe spiritualitatea ce apare pe ici pe colo?
Şi m-am mai amuzat să văd ce-i cu Karnoouh şi Polgar pe care-i menţionează Daniel Clinci în articolul său de pe ultima pagină a Tomisului (da, aceea în care se supără pe Nicolae Manolescu şi Gabriel Liiceanu!). Cu chiu, cu vai, l-am găsit pe Claude Karnoouh şi nişte articole de-ale sale, unde zice pe undeva aproape ce zicea şi Clinci: şi anume că regimul ceauşist a fost doar un capitalism de stat cu pretenţii de figură comunistă. Mă rog, nu sunt un fin analist politic şi nici un mare cunoscător al perioadei (oricum, sunt născut post-1990) şi nici nu cunosc marxismul atât de bine încât să ştiu fiecare şurub al teoriei şi în somn. Acuma încercam să-l citesc pe Polgar, dar deja s-a făcut cam timpul de culcare şi au început să apare din senin gândaci...

Niciun comentariu: