luni, 7 iunie 2010

Zigazigazaga...

Cei de la Agonia s-au cam enervat pe mine că postez poezii cu pseudonime în titluri care cică ar induce în eroarea nenea Google şi oricine vine de pe el.
Degeaba le spun, îi suspectez de inflexibilitate şi nu cred că mută ei munţii pentru mine.
...Ceea ce înseamnă virtualmente că o să fiu nevoit să-mi dau la iveală din poemele din ciclul "Apă de casă", la care tot lucram şi aş fi vrut să le public pe Agonia abia după ce public cumva ciclul. Dar se pare că nu pot mai niciodată să nu risipesc textele mele. Dar nici nu e aşa de rău, la urma urmei, decât că fie dacă le-aş tine la sertar sau nu, nu prea pare să facă diferenţă de cele mai multe ori, deh, veşnicul sindrom "cine să citească prin tot noianul ăsta de...". Şi n-am aproape niciodată chef să citesc creaţiile altora şi să mă chinui să le comentez, nu mă favorizează deloc clima şi doar pe hârtie (care însă costă!!) aş putea să le diger.
...În fine, sigur am să plec fără regrete de pe Agonia dacă le mai perturb ordinea lucrurilor. Ce dacă am petrecut atâta timp îmbogăţind biblioteca lor virtuală? Pot mereu să-mi iau catrafusele şi să mă binecuvântez alt site în continuare, nu? Sunt atâtea şi atâtea siteuri pe Internet...
Să las cinismul şi să termin odată cu Rădăcinile cerului pe care le tot înfulec de atâtea ore...!

Niciun comentariu: