miercuri, 23 septembrie 2009

Saşa Pană - Everynight Life

For the curious ones... I mean, among those who don't know Romanian.

"Everynight Life"
by Saşa Pană


Une femme est plus belle que
le monde où je vis
Paul Eluard

The night hoists a jaded flag
The rustling of the trees - flutes under the moon -
Two small light beads
Hesitate among branches serpentines

If a voice would burst
A voice torn from the night
As if you would tear a strip of cotton
The heart would be hit by a small stone
Or the statue of a butterfly
And it would sound like a window

A scented call lasts
A hand sits on a shoulder
Soft leave with a destiny in the veins
The night has piled up in the woman's eyes
And you hide in the night
Welcomed is the cold brow
The hands bright plants
And the hair that is slippery like ghosts
Alluring elixir

From somewhere a song
Dissolves into the air
A melody burst opens like a bouquet
Like a dandelion balloon

The fountains of the dream have fed the waiting
Have slowly departed
Somebody stays on duty
Beside the shelter of the tamed storm

marți, 15 septembrie 2009

sonlaga (etoileselectroniques)

într-o metropolă africană
zgârie-nori cu iederă albă
roboţi biomecanici care
îl servesc cu o băutură în dungi
pe dimov şi mustaţa sa
iar în mustaţa oceanului
plante multicolore deschid
sticle de şampanie


(14 septembrie 2009/ora 17:25)

joi, 10 septembrie 2009

Saşa Pană în poze şi oase



Saşa Pană în 1920:



Saşa Pană colonel:


Saşa Pană într-un portret de Victor Brauner (care a ajuns şi pe coperta volumului "Diagrame" din 1930 - cred că este singura sau printre puţinele volume scoase la editura unu cu o copertă grafică şi nu doar din text):



Geo Bogza, Saşa Pană şi Virgil Gheorghiu:



Saşa Pană şi Stephan Roll în Lăptăria acestuia din urmă (vezi vaca lui Brauner):



Geo Bogza şi Saşa Pană (culmea, Bogza arăta aproape simpatic! Amănunt straniu care certifică următorul lucru: oricine stătea pe lângă creierul lui Saşa Pană era imediat contaminat de entuziasmul său molipsitor!):



Câţiva membri ai grupurilor unu şi Alge, printre care şi Saşa Pană (pe undeva pe-acolo, cred că la stânga) şi Geo Bogza (la dreapta, recogniscibil), cel din centru care se maimuţăreşte fiind cel mai probabil Paul Păun (care a făcut, cu o altă frizură, cam aceleaşi gesturi în fotografiile grupului suprarealist din anii '40):



Alt portret de Brauner al lui Saşa Pană, în catalogul editurii inclus cu "Cuvântul talisman":



Saşa Pană imortalizat în paginile antologiei "Poeme şi poezii" (o fi poza făcută în perioada postbelică? Cel mai probabil. Oricum, mărturisesc că am pus mâna la un moment dat pe un exemplar din "Poeme şi poezii" semnat de însuşi Saşa Pană! Eram absolut extaziat, mai ales că semnătura lui chiar arăta frumos, şi se şi putea înţelegea, ceea ce este o raritate, nu numai printre doctori):



Cam astea sunt toate pozele cu Saşa Pană în persoană pe care le am la îndemână. Mai văzusem în antologia lui Laurenţiu Ulici "1001 de poezii româneşti"o poză foarte simpatică, cu Saşa Pană la senectute, cu buzele deschise într-un mod caraghios, aproape grotesc în contrast cu părul său alb... Din păcate însă, n-am găsit respectiva poză pe Internet (în aceeaşi antologie, mai e o poză cu Saşa Pană, Bogza şi Virgil Gheorghiu, pe care am postat-o mai sus)... Anyways, ruşinică pentru domnul Ulici că a pus poze cu Saşa Pană, dar n-a inclus nicio poezie de Saşa Pană - cu atât mai mult cu cât poeziile lui sunt foarte rare, dar asta n-ar fi un impediment pentru el, cel care a transcris "Femeia de aer" a lui Nisipeanu şi "Colomba" lui Voronca -, deşi sunt incluse două-trei poezii de Virgil Gheorghiu absolut dispensabile, nu că aş avea ceva împotriva lui Virgil Gheorghiu, doar că el a scris unele poezii mult mai bune şi demne de menţionat într-o antologie de 1001 de poezii româneşti - de exemplu, "Romanţă mecanică" din primul său volum sau "Nume limpid" sau "Febre" din placheta "Febre" (1932 sau 1933). Asta ca să nu mai zic că din opera lui Gellu Naum, Ulici reţine doar o poezie mai recentă şi câteva poezii din primele volume, destul de rare ce-i drept, dar care nu fac dreptate lui Gellu Naum, care se află la înălţime cu adevărat de la volumul "Athanor" încolo... Sau că Gherasim Luca e reţinut cu câteva poezii destul de puerile din perioada sa de debut la Alge, pe când încă din 1947 făcuse în română un inedit poem-"bâlbâială", inclus la sfârşitul cărţii "Le secret du vide et du plein". Sau că din perioada avangardistă a lui Geo Bogza este înscrisă doar "Efebul gherdap...", apărând din nou acel nesuferit "Poem petrolifer"... Sau că Tristan Tzara este, a nu ştiu câta oară, reţinut doar cu "Verişoară, fată de pension" şi alte câteva poeme de început, pe când încă din acea fază timpurie scrisese nişte regaluri aproape dadaiste precum "Hamlet" (ce-i drept, neterminat) sau "În gropi fierbe viaţă roşie" (sau cam aşa ceva, sper să nu fi scris greşit titlul)... Paul Păun e absent cu desăvârşire. N-are rost să întreb de Aurel Zaremba, colegul decedat de tânăr al lui Virgil Gheorghiu... Stephan Roll e prezent cu un poem inedit superb, "Glumă de primăvară" - din fericire. Virgil Teodorescu e şi el prezent cu "Mobila mare vine-n ex-concert", dar fără "Poem în leopardă", fiind inclusă în schimb "Munţii din vise" - cea mai groaznică prefaţă posibilă pentru "Blănurile oceanelor". "Ulise" de Voronca nu este reprodusă integral, dar nu se menţionează nicăieri acest lucru... Ar fi putut să bage la Voronca vreun fragment din "Patmos", poate poemul "Ciubotele de şapte poşti" din "Petre Schlemihl", poate vreun poem din "Plante şi animale", în loc să aloce atât de mult spaţiu unui
Victor Valeriu Martinescu sau Ion Sofia Manolescu...

Dar să lăsăm asta. Hai să vă delectez puţin cu nişte poze ale cataloagelor editurii unu:









"Oricine eşti
Dacă te vei rătăci prin nesfârşiturile de pampas ale poemului
Ne vom întâlni."

Ce adevărat.

miercuri, 9 septembrie 2009

Mărturisirile lui Saşa Pană



Ştiu că de obicei postez astfel de chestii pe "albastru ca o portocală": http://albastrucaoportocala.blogspot.com/, dar cred că nu vă supăraţi dacă pun şi aici poezii... Următorul poem e din "Cuvântul talisman" de Saşa Pană

"Mărturisiri"
de Saşa Pană

I

REŢEA aruncată pe umeri
Seva coboară spre lumina gâtului
În stepă îţi bei sângele arterelor
Torţa vijeliei
Nici o aşteptare
Aşteptarea doare ca o arsură
Noaptea ţipă ca o bufniţă
Însămânţează stele şi vei şti drumul parcurs

Să-ţi fie această oglindă deget de profet

II

UN ceas va dezghioca ora din prestidigitaţia nopţii
Vei închide ochii vei adormi vei dormi
Somn cules cu linguriţa pleoapelor
Somn – pentru vis cutie mută de rezonanţă
Somn – ochean fermecat
Somn refugiu dincolo de cutremur într-un abis de nuferi negri
Prin pântecul tău corabie măduva somnului va face jgheab
Va deschide veranda neliniştii
Va pune de strajă velinţa nemărginirii

III

SÂNGELE păstrează inerţia şovăielilor fiecărui moment
Sunt fulgere nevăzute cari troznesc în artere
Sunt tunete cari se rostogolesc în cămările din frunza inimii
Sunt ştreangurile invizibile cari gâtuie pe dinăuntru cuvintele
Sunt lacrimile uscate în cuptorul clocotind dintre tâmple
Sunt prăbuşiri cu picioarele înţepenite în vidul etern cât secunda coşmarului

Întinzi degetele în jurul tău ca pe nişte antene
Le strângi în pumni: dar lumea unde e?

IV

CAZMA de silex trece prin măruntaie
Sfârtecă rinichii şi lasă sufletele oarbe
Fântânile se întunecă din purpura
Sinucişilor în efluviile de scântei A rămas doar
Visul flagelat:
Domniţa care e poema

Domniţa e de jăratec: ia-o în braţe
Domniţa e de fum: sărut-o
Domniţa e sălbatecă: mângâi-o
Domniţa e din vis: păstrează-i imaginea
Domniţa e virgină: fecundeaz-o

V

PRUNCII vor căuta cu virgulele degetelor ghiocul sânilor ca o claviatură
Şi vor prinde cu molusca buzelor mărgeanul mamei
Dar sânii vor da sânge
Va fi primul banchet al pruncilor născuţi sub zodia vijeliei
Pruncii candele aprinse la ochii părinţilor

Viaţă încolţită pe un gherghef de mistere
O daltă rupe soarelui un nimb şi pruncii
Ridică pentru întâia oară foiţa de ţigară a pleoapei
O rază le disvirginează pupila prin care vor intra
Incendiile şi turnurile eifel ale depărtărilor
Coarnele de bivol ale nedreptăţilor
Bănuţul din irisul femeii tăvălite în pulbere de mirodenii
Şi celelalte ospicii

VII

CITEŞTE spaţiile albe dintre versuri
Dintre degete
Cuvintele scrise cu cerneala simpatică din havuzul diafan ca un suspin
Spaţiile albe în cari vameşii nu vor şti silabisi
Frumuseţea clandestină a tăcerii
Oglinzi vor zbura peste zăbrelele poemului chingile albe
Dantele invizibile

Fior cuvânt ca un tremur
Poem cuvânt ca o nesfârşire de flăcări

VIII

DESCOPERĂ pieptul nicovală rumenită
Apropie-te fără însoţitor
Transformă confortabilul în firidă şi desfă steagul de asbest

Cuvântul sângeră din consoane
Cuvinte numai clorofilă
Pregăteşte autodafeul Margheritele sunt insuficiente

Aprinde porţelanul surprizei somnul
Încuie toate porţile cu semn magic de cretă
Să nu povesteşti nimic ce ai văzut
Nimănui

marți, 8 septembrie 2009

"cofetaria cu vedere spre mare spre delfini spre ilone spre langues-de-chat plutitoare"



Cele "Cincizeci de sonete" ale lui Mircea Cărtărescu erau râvnite de mine încă din 2007, când am citit mai multe din celelalte cărţi ale lui, "Cincizeci de sonete" fiind printre puţinele la care nu am putut ajunge... Acum, când nu mai vreau să primesc de la Moş Crăciun cele "Cincizeci de sonete" (Crăciunul trecut, vroiam... prima şi singura ediţie "Blănurile oceanelor" de Virgil Teodorescu!), am privit oarecum detaşat un exemplar din această carte, aterizat pe masa la care stăteam, în sala de lectură a bibliotecii judeţene... Păcat că imaginea de mai sus, pe care am găsit-o pe Internet, nu relevă cum arată de fapt cartea: o copertă albă murdară cu un "soare" dantelat gălbui de Jebeleanu... De câte ori mi-am închipuit cum ar putea arăta această carte, mărturisesc că nu mi-ar fi venit ideea de a face o copertă aşa de simplistă... În fine...

Dacă partea de grafică mi se pare oarecum dispensabilă (care amintesc de Yves Tanguy minus fiorul suprarealist) - chiar dacă a primit la vremea sa premiul de "Cea mai frumoasă carte a anului" (serios, chiar nu se poate mai bine de atât?) -, versurile sunt, atâta cât le-am citit (să nu vă închipuiţi că am avut 10 ore la dispoziţie), delicioase. Am o bănuială că majoritatea dintre cele care mi-au căzut cu tronc le citisem deja în "Plurivers" (unele sonete au fost retuşate puţin, ca sonetul cu "câştigata şi pierduta şi iarăşi câştigata", de pildă), dar nu contează prea tare... Mă gândesc acum la poemul acela cu "ion vinea boy" sau la cel cu "mangalie suvenir" sau la cel cu "ştii cu ce seamănă noaptea asta? ea seamănă perfect cu un motor secţionat..." Ce să mai zic de cel cu "gheţarii portocalii de la poli" sau de cel cu viorica, "fiinţa verde fără trup şi fără suflet", sau de sonetul dublu, sau de "Pentru artist, femeia nu-i femeie", care deschide volumul... Pe spatele cărţii scrie o etichetă cu 100.000 şi ceva de lei: m-aş fi aşteptat să fie mult mai scumpă! Anyway, here's un poem (scrie pe ultima pagină că reproducerea integrală sau parţială a cărţii este interzisă, bla, bla... pentru cine mai crede încă în aşa ceva sau, mai bine sus, pentru cine încă trăieşte cu impresia că toate gândurile şi vorbele îi aparţin în întregime şi poate pune patent pe ele - sau pur şi simplu pentru cine mai vrea să stoarcă un ban de la nişte "infractori"...):

în noapte valul subţire şi alb macerând cadavrele scoicilor
aştrii subţiri scoţând revolverele, măturând şoseaua întunecată
cu o rafală de pini; hoteluri extaziate şi zgomotul îndepărtat
al unui tors de delfin, al unui motor de rachetă...
- mai mergem mult? cu sticlele transparente de votcă
şi cu o cristalină lună sub tălpi rotindu-se ca un disc într-un local de noapte albastru
înaintăm prin moartea plină de becuri
alcor şi vega cu discotecile şi lupercaliile cărnii întoarse-n afară
cărnii şi nervurilor răsfrânte peste o faţă de masă, un pahar, o scrumieră
şi noi doi ca visători lui molde vorbind despre antonioni
accidentaţi de uşoare automobile fantomă
şi votca împinsă în sus, levitând în sfere oranj ca într-un laborator spaţial
pe ţărmul cu vile şi pini într-o mangalie suvenir.


Încă o dată zic: versurile îi aparţin lui Mircea Cărtărescu, nu mie... Am vorbit clar, nu?

Tot vorbind de bibliotecă: am mai găsit:



- Nicolae Adam - "Mare delfină" (1983) - per ansamblu, nu e o revelaţie absolută, dar este o plachetă destul de interesantă, cu copertă a la Kandinsky şi versuri în manieră oarecum neoavangardistă, lansată - surprinzător - în 1983, într-un an în care nu se prea mai lansau plachete de debut individual... Bănuiesc că Nicolae Adam, în cazul în care nu este de fapt pseudonimul unui scriitor mai cunoscut, a avut pile FOARTE MARI ca să publice o asemenea plachetă - din care lipseşte, de altfel, orice fel de notă biografică asupra autorului sau prefaţă, fiind prezent doar un portret fantomatic al autorului, care pare să ne zică că ne-a păcălit... dar cu ce? Iată primul poem din carte, care n-are niciun titlu:

Literă
Sânge al meu
diafan
Dă-ţi foc alt înţeles
Neştiut ochiului de adevăruri
Ce frâng lumina vertebrei
În raze patru cu gheare



- Sanda Movilă - "Versuri" (1966) - în mod curios, Sanda Movilă este aproape necunoscută în ziua de azi, deşi aparent a fost destul de cunoscută în perioada interbelică... Debutând cu nişte versuri cu înclinaţie către "exotic şi ornamental" (yummy, yummy), în placheta "Crinii roşii", ea alunecă mai târziu în proletcultism, nelipsind, de ex., o dedicaţie către un tovăraş de la C.F.R... evident, D. Micu o laudă în prefaţă mai ales pentru versurile de după 1944, când... nu trebuie să mai spun evidentul. Iată cum arată o poezie din "Crinii roşii":

"Broderii pe evantalii":

Princesa Yuki cântă la ghitară,
Pe evantalii de mătasă roză
Princesa Lya-So brodează păsărele
Cu aripile prăfuite în aur,
Cu ochii şi cu ciocul de mărgele.
Şi-au prins în părul negru crizanteme,
Şi-n rochiile lor brodate-n flori bizare,
Cu mâneci largi, cu nesfârşite trene
Cum stau pe scăunelele de bambus,
Micuţele şi tristele făpturi,
Nenchipuit de fine şi de graţioase,
Dar două delicate miniaturi.
Le preocupă mult străinul blond
Ce-abia sosit-a de vreo două zile
Din mult îndepărtatul Nord...
E-o după-amiază ameţitor de caldă,
Pavilionul suspendat deasupra apei,
Cu-acoperişul alb de porţelan,
Se leagănă la orice adiere...
Multicolorele perdele de mărgele
Se leagănă şi ele... şi se-ngână...
Şi parcă râd în râset de cristal
Cu hohote prelungi la orice val.

În luntrea ce alunecă uşoară,
Străinul care le-a zărit se şi ridică,
Se-nclină adânc şi grav apoi, distrat,
Fără să ia în seamă florile ce pică
În ploaie parfumată peste luntre,
Îşi-isprăveşte visător ţigarea.

În fund de tot, spre orizontu-albastru,
Adâncul cer s-a contopit cu marea.

duminică, 6 septembrie 2009

Despre exotismul interior

Aţi observat vreodată cât de similare sunt unele covoare, scoarţe cu jocurile din generaţia SNES, Commodore 64 sau Amiga?




*

De fiecare dată când găsesc într-o scriere veche (sau în "Levantul") cuvântul "cerul" scris "ceriul", mă gândesc la acel "element chimic, metal moale, ductil şi strălucitor, folosit, în aliaj cu lantan şi fier, la fabricarea pietrelor de brichete, a gloanţelor şi a proiectilelor" cu numele de - ghici? - ceriu...

*

A propos, aţi văzut vreodată cum arată un cristal de bismut? Mă întreb dacă lui Foarţă i-a venit deja ideea de a face versuri despre asta...



*

Mesaj către mine de la planeta Pământ. Mai lasă-l, nene, pe Foarţă, căci avem totuşi de-a face cu nişte artificii... da, dar viciul jocurilor de artificii se proliferează, şi...

*

Plăcingetorix. Excelsior, Impulsior.

*

Da, încerce să distragi atenţia cu exotismul tău interior (?)...
Dar care-i rostul?
Realitatea este că suntem sclavii imuabilităţii, sau undeva pe aceste linii.
Simplismul e de lux.
Nu minimalism poate, ci simplism.
Aţi văzut literele acelea goticomedievalorocococe (precoce-procococe?) imposibil de descifrat?
Credeţi-mă; e de vină doar gândacul care face zgomote aidoma sticlei de acid considerat suc.
Să vă vedeţi burta cântând din cauza zerourilor...
Vă asigur: a sosit vremea plinului, încastrată într-un avatar paradoxal.
Realişti, suprarealişti, cerealişti...
Indiana e o prăjitură.
Vedeţi cum sar lucrurile, figurile geometrice.
Încetineşte sindromul "alb sau negru" - un palat scatologic sau un excrement regal...
De fapt, analiticul aduce la lumină problemele.
Idealist... Inefabil...
Inefabilul!
Poate mai eliminăm indiferenţa, cine ştie...
Face minuni această pastilă împotriva spleen-ului?...
Face minuni această pastilă împotriva spleen-ului!
Face minuni, face minuni, minuni, minuni, minuni, minuni, mi-nu-nuni!
Da! Da, da, da, da, da!
Pooooing.
Da! Da! Da!
Nu dada, ci da! Da?

Şi un mezzonom...
Să ştiţi că oceanul încape în această sticluţă (?) de vitamina C.
Abia acum mă gândesc la esenţele şi sticlele mici/tari.
Mici mititei şi mititei mici...
Zarea clinică a hotelului de ketotifen?
Arhitectura copacilor.




(6 septembrie 2009/ora 20:30)