miercuri, 9 septembrie 2009

Mărturisirile lui Saşa Pană



Ştiu că de obicei postez astfel de chestii pe "albastru ca o portocală": http://albastrucaoportocala.blogspot.com/, dar cred că nu vă supăraţi dacă pun şi aici poezii... Următorul poem e din "Cuvântul talisman" de Saşa Pană

"Mărturisiri"
de Saşa Pană

I

REŢEA aruncată pe umeri
Seva coboară spre lumina gâtului
În stepă îţi bei sângele arterelor
Torţa vijeliei
Nici o aşteptare
Aşteptarea doare ca o arsură
Noaptea ţipă ca o bufniţă
Însămânţează stele şi vei şti drumul parcurs

Să-ţi fie această oglindă deget de profet

II

UN ceas va dezghioca ora din prestidigitaţia nopţii
Vei închide ochii vei adormi vei dormi
Somn cules cu linguriţa pleoapelor
Somn – pentru vis cutie mută de rezonanţă
Somn – ochean fermecat
Somn refugiu dincolo de cutremur într-un abis de nuferi negri
Prin pântecul tău corabie măduva somnului va face jgheab
Va deschide veranda neliniştii
Va pune de strajă velinţa nemărginirii

III

SÂNGELE păstrează inerţia şovăielilor fiecărui moment
Sunt fulgere nevăzute cari troznesc în artere
Sunt tunete cari se rostogolesc în cămările din frunza inimii
Sunt ştreangurile invizibile cari gâtuie pe dinăuntru cuvintele
Sunt lacrimile uscate în cuptorul clocotind dintre tâmple
Sunt prăbuşiri cu picioarele înţepenite în vidul etern cât secunda coşmarului

Întinzi degetele în jurul tău ca pe nişte antene
Le strângi în pumni: dar lumea unde e?

IV

CAZMA de silex trece prin măruntaie
Sfârtecă rinichii şi lasă sufletele oarbe
Fântânile se întunecă din purpura
Sinucişilor în efluviile de scântei A rămas doar
Visul flagelat:
Domniţa care e poema

Domniţa e de jăratec: ia-o în braţe
Domniţa e de fum: sărut-o
Domniţa e sălbatecă: mângâi-o
Domniţa e din vis: păstrează-i imaginea
Domniţa e virgină: fecundeaz-o

V

PRUNCII vor căuta cu virgulele degetelor ghiocul sânilor ca o claviatură
Şi vor prinde cu molusca buzelor mărgeanul mamei
Dar sânii vor da sânge
Va fi primul banchet al pruncilor născuţi sub zodia vijeliei
Pruncii candele aprinse la ochii părinţilor

Viaţă încolţită pe un gherghef de mistere
O daltă rupe soarelui un nimb şi pruncii
Ridică pentru întâia oară foiţa de ţigară a pleoapei
O rază le disvirginează pupila prin care vor intra
Incendiile şi turnurile eifel ale depărtărilor
Coarnele de bivol ale nedreptăţilor
Bănuţul din irisul femeii tăvălite în pulbere de mirodenii
Şi celelalte ospicii

VII

CITEŞTE spaţiile albe dintre versuri
Dintre degete
Cuvintele scrise cu cerneala simpatică din havuzul diafan ca un suspin
Spaţiile albe în cari vameşii nu vor şti silabisi
Frumuseţea clandestină a tăcerii
Oglinzi vor zbura peste zăbrelele poemului chingile albe
Dantele invizibile

Fior cuvânt ca un tremur
Poem cuvânt ca o nesfârşire de flăcări

VIII

DESCOPERĂ pieptul nicovală rumenită
Apropie-te fără însoţitor
Transformă confortabilul în firidă şi desfă steagul de asbest

Cuvântul sângeră din consoane
Cuvinte numai clorofilă
Pregăteşte autodafeul Margheritele sunt insuficiente

Aprinde porţelanul surprizei somnul
Încuie toate porţile cu semn magic de cretă
Să nu povesteşti nimic ce ai văzut
Nimănui

Niciun comentariu: