sâmbătă, 28 februarie 2009

circassian

survolam în privirile tale marile piramide de ciocolată neagră
se simţeau în jur flăcările subînţelese
mereu izvorâsc din tine culorile cele mai nebănuite neîntrerupt
genele parcă erau busole spre nordul inimii
acum nişte nori de lumini de rouă cântărită
oamenii trec pe lângă azurul cărnii tale ca pe lângă un artefact minor
dar ei nu cunosc mănuşile de apă ale norilor doar febra viermelui din pământ
eu nu vreau să rod aceste lucruri ca pe un măr
acest restaurant în care răsună soneria unei comenzi pentru imperiile tropicale
se întind tot mai mult spre masa ca o balanţă fragilă pumnii deşerturilor
dar cuvintele noastre sunt în mâini viori
care udă viitoarele voaluri curcubeene necesare acestui secol


(21 februarie 2009/ora 15:48)

Un comentariu:

Morph spunea...

frumoase randuri , ma bucur cand dau peste un blog care imi face placere sa il rasfoiesc' , toate cele bune :)