duminică, 29 noiembrie 2009

Nu ştiu alţii cum sunt...

...dar mi se pare încă greu de crezut cum a reuşit Şerban Foarţă să lanseze 9 (nouă!) cărţi anul trecut... Nu atât de greu de crezut când, citind "Roşul uşor e rozul iluzor", am dedus că respectiva carte (lansată în 2008) este scrisă în 2002! De fapt, nu este chiar aşa de mirare, din moment ce Foarţă însuşi a declarat odată că deja terminase câteva dintre primele sale volume la data când lansase "Texte pentru Phoenix"... Da, dar atunci, se înţelege, era multă literatură de sertar. Foarţă a lansat însă două cărţi în anii '80 şi 2-3 la sfârşitul anilor '90: fără îndoială, a avut suficient timp să scrie câteva zeci de volume poate.

În orice caz, anul acesta, cel puţin din câte ştiu eu deocamdată, Foarţă a lansat doar două cărţi. Prima este o plachetă electronică, iar a doua a fost lansată ieri în "carne şi oase" la editura Cartier.



Fie vorba între noi, coperta nu mi-a plăcut foarte tare (deşi pare să se potrivească întrucâtva cu noile poezii) dar curiozitatea de a citi fragmentele cuprinse pe site-ul editurii (http://www.cartier.md/carti/nu-stiu-altii-cum-sunt---/845.html) mi-a fost răsplătită. Poeziile lui Foarţă sunt din ce în ce mai subtile, fără să se fi distanţat total de binevenita stridenţă a jocurilor manieristice de până acum. Nu or mai fi aşa de multe "faze" gen Planeta Roz, în schimb apar în mod frapant detaliile autobiografice (vezi poemul despre Mariana, de exemplu). Care, chiar dacă foarte subtile, existau şi în unele volume precedente, după cum declara Foarţă într-un interviu... Una peste alta, suficient de apetisante cele 5 pagini extrase încât mă gândesc să cumpăr cartea. Evident, odată ce apare pe meleagurile Constanţei... M-am dus azi totuşi la Cărtureşti, fiindcă, oricum, nu mai fusesem de mult pe-acolo...

Cu mare bucurie am observat că au început să apară cărţile de la Editura Vinea şi pe-aici. Ce-i drept, am văzut doar "În coc locuieşte o damă" a Hertei Mueller (normal, din moment ce a luat Nobelul, nu poate să nu fie vorba de oareşice vânzări; mai erau acolo multe cărţi de Herta Mueller, mai toate cu o panglică ataşată "Laureată a Premiului Nobel pentru Literatură"... De ar fi mai multe cărţi promovate aşa de bine...) şi "Îndreptar practic de chiciologie" de Şerban Foarţă. Am un oarecare regret că n-am cumpărat "Îndreptarul...", din moment ce m-a speriat preţul (cam 400.000 lei vechi), dar am ezitat fiindcă nu mă ţinea bugetul pentru moment... Vreau să mă revanşez de Crăciun însă. Şi poate rezolv ceva şi cu noua carte a lui Iulian Tănase, cea lansată în colecţia "Malul albastru"...

duminică, 8 noiembrie 2009

reloaded

din antichitatea lui yigru zeltil... glumesc, dar poemul acesta este mai vechi...

studiu în pahar despre cernăuţii digitali



cernăuţi sculptat în vinul nopţii
azi-noapte mâna-mi de ţiplă trecea prin părul cârciumilor cu licurici mecanici
o cărămidă de lămâie m-a îndreptat spre calea ta
cernăuţi sculptat în vinul nopţii

soarele nopţii desfăcuse dopul şampaniei care inundase pielea câmpiei
şi atunci te-ai ivit cu fântânile tale din care curgeau culorile gândurilor
cernăuţi sculptat în vinul nopţii

şi tot acel plămân digital respirând ca în palmă
cernăuţi sculptat în vinul nopţii
înăuntru nu era nimeni şi erau paznici holografici
am intrat ca într-o palmă
cu toate albumele ale celor de la giraffes? giraffes!
şi apoi

fiu al cernăuţilor
cu zâmbetul pecete muiată în electron
tu ziua pentru a-ţi gâdila cifra de afaceri
declanşezi sirena în mijlocul marilor oraşe
şi toate motoarele râd de plăcere ca nişte copilaşi
în palma intersecţiilor apare 110V scris cu indigo
şi V-ul tot curge precum fântânile tale
cernăuţi sculptat în vinul nopţii

cămaşa cernăuţilor e străpunsă de mândria ta
magician al bioenergomecanicii
alt incendiu mexican în cuvinte
pe geamurile culorilor vechilor hoteluri

*

dar cine sunt eu şi de ce vând în piaţă flăcări în dungi la borcan


(27 martie 2009/ora 8:59)

joi, 22 octombrie 2009

N-am mai trecut pe aici de ceva vreme...

...acum mai multă vreme, cred că un an de zile, la ora de engleză în locul dirigintei mele a venit o singură dată un băiat cu barbă stil "cioc" şi alură simpatică. Am intrat în conversaţie cu el pe tema poeziei. A auzit de Gellu Naum, ceea ce mi se părea grozav... I-am spus că fac poezii, i-am arătat una şi i-a plăcut, mi-a spus că face şi el poezii (nu ştiu dacă ţin minte bine, dar cred că mi-a spus că el e doar poet amator, să mă scuze dacă nu asta mi-a zis atunci, în orice caz nu lansase nicio carte până atunci) şi că a încercat să publice câteva pe Agonia, dar că i-au ajuns aproape în întregime la categoria "Atelier" şi că s-a descurajat. Mi-a zis asta după ce m-am lăudat puţin (n-am voie?) că a ajuns o poezie de-a mea atunci la categoria de texte recomandat (cred că nu ajunsesem la a doua steluţă roşie/roz)... Fie vorba între noi, criteriul lor este destul de arbitrar. Prima dată când am început sub numele de Selenaru Negrea, nici nu erau poeziile mele prea reuşite şi nici nu eram suficient de dispus să ascult criticile decât cu un ochi supărat (acum, fireşte, nu mă mai supăr pe orice nimic, chiar şi când mi se reproşează faptul că sunt delirant sau că arunc vorbele la grămadă - ceea ce adeseori era şi ideea) - iar textele îmi ajungeau aproape invariabil la "Atelier". A doua oară, când am adoptat noul pseudonim, deja aveam câte luni de experienţă pe un alt site unde căpătasem nişte comentarii pozitive şi nu numai. De la primul text (http://agonia.ro/index.php/poetry/1809213/Z%C4%83pada_ro%C5%9Fie_a_mun%C5%A3ilor) sub noua formulă n-a mai trecut multă vreme până când niciuna dintre poeziile mele nu mai ajungeau la "Atelier", deşi bănuiesc că asta are legătură şi cu serviciile pe care le-am făcut bibliotecii virtuale...

Am aflat de curând că respectivul individ - pe care azi am aflat că-l cheamă Dan Someşan - a scos o carte de poezii. În mod miraculos, el a apărut tot azi preţ de câteva minute şi a împrăştiat în eterul clasei un exemplar din cartea sa. Se numeşte "Şopron pe tabla de şah" şi a fost publicată la Editura Ex Ponto din Constanţa, anul 2009, prefaţa fiind semnată de Ioan Stoleru. Are o copertă sobră, cu o tablă de şah cu un cal solitar în centru şi cifre scrise pe câteva dintre pătratele negre şi albe ale tablei de şah. Ştiam că a fost scos în puţine exemplare, dar am fost mirat când am ajuns aici şi, căutând pe Google, am primit mesajul:

Your search - dan someşan "şopron pe tabla de şah" - did not match any documents.

Şi nici nu se află cartea pe site-ul Ex Ponto/Infcon...

Aş pune o poezie de el aici, dar nu ştiu care este stanţa lui în privinţa copyright-ului, sau a editurii, bănuiesc că el este mai generos din fire cum s-a dovedit azi, dar nu ştiu dacă aş putea pune o poezie aici.

Am mai luat azi de asemenea o carte intitulată "Vorbind despre noi" (1989) de Loredana Bogliun. Nu foarte multe informaţii pe Google, dar sunt.

luni, 12 octombrie 2009

Un sejur in abajur

miercuri, 23 septembrie 2009

Saşa Pană - Everynight Life

For the curious ones... I mean, among those who don't know Romanian.

"Everynight Life"
by Saşa Pană


Une femme est plus belle que
le monde où je vis
Paul Eluard

The night hoists a jaded flag
The rustling of the trees - flutes under the moon -
Two small light beads
Hesitate among branches serpentines

If a voice would burst
A voice torn from the night
As if you would tear a strip of cotton
The heart would be hit by a small stone
Or the statue of a butterfly
And it would sound like a window

A scented call lasts
A hand sits on a shoulder
Soft leave with a destiny in the veins
The night has piled up in the woman's eyes
And you hide in the night
Welcomed is the cold brow
The hands bright plants
And the hair that is slippery like ghosts
Alluring elixir

From somewhere a song
Dissolves into the air
A melody burst opens like a bouquet
Like a dandelion balloon

The fountains of the dream have fed the waiting
Have slowly departed
Somebody stays on duty
Beside the shelter of the tamed storm

marți, 15 septembrie 2009

sonlaga (etoileselectroniques)

într-o metropolă africană
zgârie-nori cu iederă albă
roboţi biomecanici care
îl servesc cu o băutură în dungi
pe dimov şi mustaţa sa
iar în mustaţa oceanului
plante multicolore deschid
sticle de şampanie


(14 septembrie 2009/ora 17:25)

joi, 10 septembrie 2009

Saşa Pană în poze şi oase



Saşa Pană în 1920:



Saşa Pană colonel:


Saşa Pană într-un portret de Victor Brauner (care a ajuns şi pe coperta volumului "Diagrame" din 1930 - cred că este singura sau printre puţinele volume scoase la editura unu cu o copertă grafică şi nu doar din text):



Geo Bogza, Saşa Pană şi Virgil Gheorghiu:



Saşa Pană şi Stephan Roll în Lăptăria acestuia din urmă (vezi vaca lui Brauner):



Geo Bogza şi Saşa Pană (culmea, Bogza arăta aproape simpatic! Amănunt straniu care certifică următorul lucru: oricine stătea pe lângă creierul lui Saşa Pană era imediat contaminat de entuziasmul său molipsitor!):



Câţiva membri ai grupurilor unu şi Alge, printre care şi Saşa Pană (pe undeva pe-acolo, cred că la stânga) şi Geo Bogza (la dreapta, recogniscibil), cel din centru care se maimuţăreşte fiind cel mai probabil Paul Păun (care a făcut, cu o altă frizură, cam aceleaşi gesturi în fotografiile grupului suprarealist din anii '40):



Alt portret de Brauner al lui Saşa Pană, în catalogul editurii inclus cu "Cuvântul talisman":



Saşa Pană imortalizat în paginile antologiei "Poeme şi poezii" (o fi poza făcută în perioada postbelică? Cel mai probabil. Oricum, mărturisesc că am pus mâna la un moment dat pe un exemplar din "Poeme şi poezii" semnat de însuşi Saşa Pană! Eram absolut extaziat, mai ales că semnătura lui chiar arăta frumos, şi se şi putea înţelegea, ceea ce este o raritate, nu numai printre doctori):



Cam astea sunt toate pozele cu Saşa Pană în persoană pe care le am la îndemână. Mai văzusem în antologia lui Laurenţiu Ulici "1001 de poezii româneşti"o poză foarte simpatică, cu Saşa Pană la senectute, cu buzele deschise într-un mod caraghios, aproape grotesc în contrast cu părul său alb... Din păcate însă, n-am găsit respectiva poză pe Internet (în aceeaşi antologie, mai e o poză cu Saşa Pană, Bogza şi Virgil Gheorghiu, pe care am postat-o mai sus)... Anyways, ruşinică pentru domnul Ulici că a pus poze cu Saşa Pană, dar n-a inclus nicio poezie de Saşa Pană - cu atât mai mult cu cât poeziile lui sunt foarte rare, dar asta n-ar fi un impediment pentru el, cel care a transcris "Femeia de aer" a lui Nisipeanu şi "Colomba" lui Voronca -, deşi sunt incluse două-trei poezii de Virgil Gheorghiu absolut dispensabile, nu că aş avea ceva împotriva lui Virgil Gheorghiu, doar că el a scris unele poezii mult mai bune şi demne de menţionat într-o antologie de 1001 de poezii româneşti - de exemplu, "Romanţă mecanică" din primul său volum sau "Nume limpid" sau "Febre" din placheta "Febre" (1932 sau 1933). Asta ca să nu mai zic că din opera lui Gellu Naum, Ulici reţine doar o poezie mai recentă şi câteva poezii din primele volume, destul de rare ce-i drept, dar care nu fac dreptate lui Gellu Naum, care se află la înălţime cu adevărat de la volumul "Athanor" încolo... Sau că Gherasim Luca e reţinut cu câteva poezii destul de puerile din perioada sa de debut la Alge, pe când încă din 1947 făcuse în română un inedit poem-"bâlbâială", inclus la sfârşitul cărţii "Le secret du vide et du plein". Sau că din perioada avangardistă a lui Geo Bogza este înscrisă doar "Efebul gherdap...", apărând din nou acel nesuferit "Poem petrolifer"... Sau că Tristan Tzara este, a nu ştiu câta oară, reţinut doar cu "Verişoară, fată de pension" şi alte câteva poeme de început, pe când încă din acea fază timpurie scrisese nişte regaluri aproape dadaiste precum "Hamlet" (ce-i drept, neterminat) sau "În gropi fierbe viaţă roşie" (sau cam aşa ceva, sper să nu fi scris greşit titlul)... Paul Păun e absent cu desăvârşire. N-are rost să întreb de Aurel Zaremba, colegul decedat de tânăr al lui Virgil Gheorghiu... Stephan Roll e prezent cu un poem inedit superb, "Glumă de primăvară" - din fericire. Virgil Teodorescu e şi el prezent cu "Mobila mare vine-n ex-concert", dar fără "Poem în leopardă", fiind inclusă în schimb "Munţii din vise" - cea mai groaznică prefaţă posibilă pentru "Blănurile oceanelor". "Ulise" de Voronca nu este reprodusă integral, dar nu se menţionează nicăieri acest lucru... Ar fi putut să bage la Voronca vreun fragment din "Patmos", poate poemul "Ciubotele de şapte poşti" din "Petre Schlemihl", poate vreun poem din "Plante şi animale", în loc să aloce atât de mult spaţiu unui
Victor Valeriu Martinescu sau Ion Sofia Manolescu...

Dar să lăsăm asta. Hai să vă delectez puţin cu nişte poze ale cataloagelor editurii unu:









"Oricine eşti
Dacă te vei rătăci prin nesfârşiturile de pampas ale poemului
Ne vom întâlni."

Ce adevărat.

miercuri, 9 septembrie 2009

Mărturisirile lui Saşa Pană



Ştiu că de obicei postez astfel de chestii pe "albastru ca o portocală": http://albastrucaoportocala.blogspot.com/, dar cred că nu vă supăraţi dacă pun şi aici poezii... Următorul poem e din "Cuvântul talisman" de Saşa Pană

"Mărturisiri"
de Saşa Pană

I

REŢEA aruncată pe umeri
Seva coboară spre lumina gâtului
În stepă îţi bei sângele arterelor
Torţa vijeliei
Nici o aşteptare
Aşteptarea doare ca o arsură
Noaptea ţipă ca o bufniţă
Însămânţează stele şi vei şti drumul parcurs

Să-ţi fie această oglindă deget de profet

II

UN ceas va dezghioca ora din prestidigitaţia nopţii
Vei închide ochii vei adormi vei dormi
Somn cules cu linguriţa pleoapelor
Somn – pentru vis cutie mută de rezonanţă
Somn – ochean fermecat
Somn refugiu dincolo de cutremur într-un abis de nuferi negri
Prin pântecul tău corabie măduva somnului va face jgheab
Va deschide veranda neliniştii
Va pune de strajă velinţa nemărginirii

III

SÂNGELE păstrează inerţia şovăielilor fiecărui moment
Sunt fulgere nevăzute cari troznesc în artere
Sunt tunete cari se rostogolesc în cămările din frunza inimii
Sunt ştreangurile invizibile cari gâtuie pe dinăuntru cuvintele
Sunt lacrimile uscate în cuptorul clocotind dintre tâmple
Sunt prăbuşiri cu picioarele înţepenite în vidul etern cât secunda coşmarului

Întinzi degetele în jurul tău ca pe nişte antene
Le strângi în pumni: dar lumea unde e?

IV

CAZMA de silex trece prin măruntaie
Sfârtecă rinichii şi lasă sufletele oarbe
Fântânile se întunecă din purpura
Sinucişilor în efluviile de scântei A rămas doar
Visul flagelat:
Domniţa care e poema

Domniţa e de jăratec: ia-o în braţe
Domniţa e de fum: sărut-o
Domniţa e sălbatecă: mângâi-o
Domniţa e din vis: păstrează-i imaginea
Domniţa e virgină: fecundeaz-o

V

PRUNCII vor căuta cu virgulele degetelor ghiocul sânilor ca o claviatură
Şi vor prinde cu molusca buzelor mărgeanul mamei
Dar sânii vor da sânge
Va fi primul banchet al pruncilor născuţi sub zodia vijeliei
Pruncii candele aprinse la ochii părinţilor

Viaţă încolţită pe un gherghef de mistere
O daltă rupe soarelui un nimb şi pruncii
Ridică pentru întâia oară foiţa de ţigară a pleoapei
O rază le disvirginează pupila prin care vor intra
Incendiile şi turnurile eifel ale depărtărilor
Coarnele de bivol ale nedreptăţilor
Bănuţul din irisul femeii tăvălite în pulbere de mirodenii
Şi celelalte ospicii

VII

CITEŞTE spaţiile albe dintre versuri
Dintre degete
Cuvintele scrise cu cerneala simpatică din havuzul diafan ca un suspin
Spaţiile albe în cari vameşii nu vor şti silabisi
Frumuseţea clandestină a tăcerii
Oglinzi vor zbura peste zăbrelele poemului chingile albe
Dantele invizibile

Fior cuvânt ca un tremur
Poem cuvânt ca o nesfârşire de flăcări

VIII

DESCOPERĂ pieptul nicovală rumenită
Apropie-te fără însoţitor
Transformă confortabilul în firidă şi desfă steagul de asbest

Cuvântul sângeră din consoane
Cuvinte numai clorofilă
Pregăteşte autodafeul Margheritele sunt insuficiente

Aprinde porţelanul surprizei somnul
Încuie toate porţile cu semn magic de cretă
Să nu povesteşti nimic ce ai văzut
Nimănui

marți, 8 septembrie 2009

"cofetaria cu vedere spre mare spre delfini spre ilone spre langues-de-chat plutitoare"



Cele "Cincizeci de sonete" ale lui Mircea Cărtărescu erau râvnite de mine încă din 2007, când am citit mai multe din celelalte cărţi ale lui, "Cincizeci de sonete" fiind printre puţinele la care nu am putut ajunge... Acum, când nu mai vreau să primesc de la Moş Crăciun cele "Cincizeci de sonete" (Crăciunul trecut, vroiam... prima şi singura ediţie "Blănurile oceanelor" de Virgil Teodorescu!), am privit oarecum detaşat un exemplar din această carte, aterizat pe masa la care stăteam, în sala de lectură a bibliotecii judeţene... Păcat că imaginea de mai sus, pe care am găsit-o pe Internet, nu relevă cum arată de fapt cartea: o copertă albă murdară cu un "soare" dantelat gălbui de Jebeleanu... De câte ori mi-am închipuit cum ar putea arăta această carte, mărturisesc că nu mi-ar fi venit ideea de a face o copertă aşa de simplistă... În fine...

Dacă partea de grafică mi se pare oarecum dispensabilă (care amintesc de Yves Tanguy minus fiorul suprarealist) - chiar dacă a primit la vremea sa premiul de "Cea mai frumoasă carte a anului" (serios, chiar nu se poate mai bine de atât?) -, versurile sunt, atâta cât le-am citit (să nu vă închipuiţi că am avut 10 ore la dispoziţie), delicioase. Am o bănuială că majoritatea dintre cele care mi-au căzut cu tronc le citisem deja în "Plurivers" (unele sonete au fost retuşate puţin, ca sonetul cu "câştigata şi pierduta şi iarăşi câştigata", de pildă), dar nu contează prea tare... Mă gândesc acum la poemul acela cu "ion vinea boy" sau la cel cu "mangalie suvenir" sau la cel cu "ştii cu ce seamănă noaptea asta? ea seamănă perfect cu un motor secţionat..." Ce să mai zic de cel cu "gheţarii portocalii de la poli" sau de cel cu viorica, "fiinţa verde fără trup şi fără suflet", sau de sonetul dublu, sau de "Pentru artist, femeia nu-i femeie", care deschide volumul... Pe spatele cărţii scrie o etichetă cu 100.000 şi ceva de lei: m-aş fi aşteptat să fie mult mai scumpă! Anyway, here's un poem (scrie pe ultima pagină că reproducerea integrală sau parţială a cărţii este interzisă, bla, bla... pentru cine mai crede încă în aşa ceva sau, mai bine sus, pentru cine încă trăieşte cu impresia că toate gândurile şi vorbele îi aparţin în întregime şi poate pune patent pe ele - sau pur şi simplu pentru cine mai vrea să stoarcă un ban de la nişte "infractori"...):

în noapte valul subţire şi alb macerând cadavrele scoicilor
aştrii subţiri scoţând revolverele, măturând şoseaua întunecată
cu o rafală de pini; hoteluri extaziate şi zgomotul îndepărtat
al unui tors de delfin, al unui motor de rachetă...
- mai mergem mult? cu sticlele transparente de votcă
şi cu o cristalină lună sub tălpi rotindu-se ca un disc într-un local de noapte albastru
înaintăm prin moartea plină de becuri
alcor şi vega cu discotecile şi lupercaliile cărnii întoarse-n afară
cărnii şi nervurilor răsfrânte peste o faţă de masă, un pahar, o scrumieră
şi noi doi ca visători lui molde vorbind despre antonioni
accidentaţi de uşoare automobile fantomă
şi votca împinsă în sus, levitând în sfere oranj ca într-un laborator spaţial
pe ţărmul cu vile şi pini într-o mangalie suvenir.


Încă o dată zic: versurile îi aparţin lui Mircea Cărtărescu, nu mie... Am vorbit clar, nu?

Tot vorbind de bibliotecă: am mai găsit:



- Nicolae Adam - "Mare delfină" (1983) - per ansamblu, nu e o revelaţie absolută, dar este o plachetă destul de interesantă, cu copertă a la Kandinsky şi versuri în manieră oarecum neoavangardistă, lansată - surprinzător - în 1983, într-un an în care nu se prea mai lansau plachete de debut individual... Bănuiesc că Nicolae Adam, în cazul în care nu este de fapt pseudonimul unui scriitor mai cunoscut, a avut pile FOARTE MARI ca să publice o asemenea plachetă - din care lipseşte, de altfel, orice fel de notă biografică asupra autorului sau prefaţă, fiind prezent doar un portret fantomatic al autorului, care pare să ne zică că ne-a păcălit... dar cu ce? Iată primul poem din carte, care n-are niciun titlu:

Literă
Sânge al meu
diafan
Dă-ţi foc alt înţeles
Neştiut ochiului de adevăruri
Ce frâng lumina vertebrei
În raze patru cu gheare



- Sanda Movilă - "Versuri" (1966) - în mod curios, Sanda Movilă este aproape necunoscută în ziua de azi, deşi aparent a fost destul de cunoscută în perioada interbelică... Debutând cu nişte versuri cu înclinaţie către "exotic şi ornamental" (yummy, yummy), în placheta "Crinii roşii", ea alunecă mai târziu în proletcultism, nelipsind, de ex., o dedicaţie către un tovăraş de la C.F.R... evident, D. Micu o laudă în prefaţă mai ales pentru versurile de după 1944, când... nu trebuie să mai spun evidentul. Iată cum arată o poezie din "Crinii roşii":

"Broderii pe evantalii":

Princesa Yuki cântă la ghitară,
Pe evantalii de mătasă roză
Princesa Lya-So brodează păsărele
Cu aripile prăfuite în aur,
Cu ochii şi cu ciocul de mărgele.
Şi-au prins în părul negru crizanteme,
Şi-n rochiile lor brodate-n flori bizare,
Cu mâneci largi, cu nesfârşite trene
Cum stau pe scăunelele de bambus,
Micuţele şi tristele făpturi,
Nenchipuit de fine şi de graţioase,
Dar două delicate miniaturi.
Le preocupă mult străinul blond
Ce-abia sosit-a de vreo două zile
Din mult îndepărtatul Nord...
E-o după-amiază ameţitor de caldă,
Pavilionul suspendat deasupra apei,
Cu-acoperişul alb de porţelan,
Se leagănă la orice adiere...
Multicolorele perdele de mărgele
Se leagănă şi ele... şi se-ngână...
Şi parcă râd în râset de cristal
Cu hohote prelungi la orice val.

În luntrea ce alunecă uşoară,
Străinul care le-a zărit se şi ridică,
Se-nclină adânc şi grav apoi, distrat,
Fără să ia în seamă florile ce pică
În ploaie parfumată peste luntre,
Îşi-isprăveşte visător ţigarea.

În fund de tot, spre orizontu-albastru,
Adâncul cer s-a contopit cu marea.

duminică, 6 septembrie 2009

Despre exotismul interior

Aţi observat vreodată cât de similare sunt unele covoare, scoarţe cu jocurile din generaţia SNES, Commodore 64 sau Amiga?




*

De fiecare dată când găsesc într-o scriere veche (sau în "Levantul") cuvântul "cerul" scris "ceriul", mă gândesc la acel "element chimic, metal moale, ductil şi strălucitor, folosit, în aliaj cu lantan şi fier, la fabricarea pietrelor de brichete, a gloanţelor şi a proiectilelor" cu numele de - ghici? - ceriu...

*

A propos, aţi văzut vreodată cum arată un cristal de bismut? Mă întreb dacă lui Foarţă i-a venit deja ideea de a face versuri despre asta...



*

Mesaj către mine de la planeta Pământ. Mai lasă-l, nene, pe Foarţă, căci avem totuşi de-a face cu nişte artificii... da, dar viciul jocurilor de artificii se proliferează, şi...

*

Plăcingetorix. Excelsior, Impulsior.

*

Da, încerce să distragi atenţia cu exotismul tău interior (?)...
Dar care-i rostul?
Realitatea este că suntem sclavii imuabilităţii, sau undeva pe aceste linii.
Simplismul e de lux.
Nu minimalism poate, ci simplism.
Aţi văzut literele acelea goticomedievalorocococe (precoce-procococe?) imposibil de descifrat?
Credeţi-mă; e de vină doar gândacul care face zgomote aidoma sticlei de acid considerat suc.
Să vă vedeţi burta cântând din cauza zerourilor...
Vă asigur: a sosit vremea plinului, încastrată într-un avatar paradoxal.
Realişti, suprarealişti, cerealişti...
Indiana e o prăjitură.
Vedeţi cum sar lucrurile, figurile geometrice.
Încetineşte sindromul "alb sau negru" - un palat scatologic sau un excrement regal...
De fapt, analiticul aduce la lumină problemele.
Idealist... Inefabil...
Inefabilul!
Poate mai eliminăm indiferenţa, cine ştie...
Face minuni această pastilă împotriva spleen-ului?...
Face minuni această pastilă împotriva spleen-ului!
Face minuni, face minuni, minuni, minuni, minuni, minuni, mi-nu-nuni!
Da! Da, da, da, da, da!
Pooooing.
Da! Da! Da!
Nu dada, ci da! Da?

Şi un mezzonom...
Să ştiţi că oceanul încape în această sticluţă (?) de vitamina C.
Abia acum mă gândesc la esenţele şi sticlele mici/tari.
Mici mititei şi mititei mici...
Zarea clinică a hotelului de ketotifen?
Arhitectura copacilor.




(6 septembrie 2009/ora 20:30)

luni, 31 august 2009

"Lansarea" cărţii la borcan "Dulceaţă de stele"

Mâine, 1 septembrie 2009, am să "lansez" la apă singurul exemplar din "Dulceaţă de stele" - o plachetă cu 11 poezii scoasă în format de "carte la borcan". Chit că este un singur exemplar, chit că poeziile sunt scrise de mână (!), chit că "tehnologiile" folosite sunt cam... primitive, e prima mea carte lansată pe hârtie! Şi ce imensă satisfacţie - cu atât mai mult cu cât ideea cărţii am avut-o cu un an în urmă, dar n-am materializat-o până acum.

Cartea la borcan nu este un format des întâlnit, dar nici nu este cartea mea primul exemplu de aşa ceva. În 2003, editura Humanitas a scos patru cărţi la borcan - dintre care o antologie din lirica de dragoste a lumii şi trei antologii din versurile lui Leonid Dimov, Şerban Foarţă şi Emil Brumaru. Conform lor, ideea le-a fost inspirată de faptul că, în secolul XIX, unele poezii ajungeau pe etichetele borcanelor din gospodării - nu ştiu cât de reală e relatarea, dar nu e imposibilă...

Anul trecut, gândisem o serie de două cărţi la borcan: "Dulceaţă de stele" şi "Marmeladă de stele", dintre care prima trebuia să conţină versuri, iar a doua poeme în proză. Iată o poezie care ar fi apărut în "Dulceaţă de stele", dacă aceasta ar fi apărut în 2008:

"razele serii"

răsar stelele în mare
sub ele clopote bătând
pe când în amurgul zilei
oameni se spală în sângele soarelui

flăcările se sting printre nori
când noaptea cântă din mii de viori

ca un praf stelar printre noi
întunericul se depune pe oglinzi
pe când noi în neoane am închis
lacrimile roz ale stelelor

luna sfinţeşte în argint vertical
pe când noaptea îşi încordează contrabasul.


Ce să mai zic pentru moment decât că: sunt foarte obosit. M-am străduit foarte tare să scriu poeziile pe hârtie, după care am decupat, iar mama mea m-a ajutat cu făcutul sul, aşa încât, în final, dacă mă uit la fundul borcanului sau sub capac, văd literalmente trandafiri de hârtie! Mai trebuie doar să fac o etichetă şi gata cartea!

Cuprinsul e următorul:
1. Cuscră sau zacuscă
2. Rocă barocă sau Stampă negustorească
3. Eminesciană (cu filtru)
4. Ocean de Guineea
5. Sunetul pe care îl poţi pipăi
6. Urmaşilor mei din Swaziland
7. Tropicalia
8. Un catren ca trenul
9. Boutique cu botic
10. Aurora din Topraisar (variantă)
11. A unsprezecea

Iniţial trebuiau să apară şi varianta originală din "Aurora din Topraisar" şi "Piloţi pe burtă", dar mi s-au părut prea sumbre. Poate o să le pun aici pe site, dacă sunteţi curioşi...

Şi dacă mai trebuia să o spun: voi pune conţinutul cărţii pe Internet, plus câte desene pot să reproduc pe calculator (da, am pus şi mici desene pe lângă texte, precum şi câteva hârtii pe care scrie "CONSERVANT", "APĂ" şi "SARE" - chiar mama mea a venit cu ideea din urmă). Cartea apare sub egida "Editurii Mmmbabane" din Cap Aurora...

Edit: Am uitat să menţionez: toate poeziile au rimă! (unele sunt chiar şi cu râme). Asta nu ca un gest de "cuminţire", cum ar zice unii, ci prilej de manierism prelungit şi mult şerbet în cuadrofoaie... Asta aşa ca o schimbare de la poemele obişnuite (e ca un fel de experiment), ceea ce nu înseamnă că Yigru Zeltil nu rămâne Yigru Zeltil...

vineri, 28 august 2009

ştiaţi că...

...Tristan Tzara a ales, de fapt, numele curentului DADA după Sf. Mucenic Dada, care, în calendarele vechi, e sărbătorit în aceeaşi lună în care s-a născut Tzara?

ascultând acum: tot pizzicato five.

Mai jos: ilustraţie de Arp din "Des nos oiseaux" de Tzara.

joi, 27 august 2009

blogul ăsta are nevoie de nişte viaţă!

l-am neglijat destul...

ascultând acum: pizzicato five. nişte japonezi cam francofili. şi nu e rău. i mean, e ceva mai senin decât, să zicem, rock-ul progresiv... "quatre vingt sept" în sus, "quatre vingt sept" în jos...

mama mea se miră de ceva vreme cum de ascult muzici aşa de vechi, aşa de romantice (nu mă refer neapărat la pizzicato five, ci la alte chestii)!... eu pur şi simplu am grijă să caut muzica în cotloane diverse...

am fost în parc azi (plimbarea a durat mai mult de două ore), am admirat bălţile de pe acolo, am văzut şi nişte raţe şi cred că şi broaşte (doar că broaştele sunt de regulă mai rapide decât mine), am văzut şi celebrul amfiteatru. un loc foarte romantic, mai ales când cerul e aşa de mânjit cu roz...

http://en.wikipedia.org/wiki/Jarbook

luni, 3 august 2009

Despre avangardiştii români şi invenţiile lor (II)

Grafomanie entoptică

Probabil că prima parte a articolului i-a făcut pe cei mai mulţi să sforăie, dar sper ca această parte secundă să fie mai interesantă şi mai atractivă de parcurs! Revenind unde eram...

- Asemănător cu "Alfabetul" lui Saşa Pană şi Moldov este "Drumul dragostei" de Grigore Cugler, în care mai toate cuvintele încep cu litera D: "Domnule, declară dânsa, dârdâi de durere. Dorinţele divine depăşesc demnitatea.//- Domnişoară, Dumnezeu dădu dobitoacelor două dorinţi: dorinţa dragostei...//Destul, destul, declară duduia. Devin damnată, divaghez. Dumneata domini duhul, devii deosebit de dulce. Decide-te, devino domnul, domnitorul!" ("Drumul dragostei"). Dar asta e o contribuţie modestă pe lângă extrem de numeroşii aşi textuali în mâneca lui Cugler: de pildă, în mai multe dintre naraţiunile sale sunt inserate nişte poezii care ar putea fi considerate imnuri dacă, în pofida versificaţiei, conţinutul lor n-ar fi fost complet absurd: "Samuraiul se întinde ca o glandă de granit./Rübetzahl mi-a spus: vreau pipi şi şi-a pus paltonu-n stele/Unde eşti priveghetoare a vaniliilor mele,/Catapodică madamă cu dinam la răsărit?" ("Decan al majestăţii" din capitolul V al cărţii "Apunake şi alte fenomene"). Un "proiect pentru o autobiografie" conţine multe note de subsol cu versuri "extrase" din volume care, de fapt, nu există (versuri care parodiază vizibil pe Minulescu sau Bacovia, de exemplu). Un alt text reprezintă un amplu dialog imaginar cu un candelabru (!), în care se află intercalat şi un fragment dintr-o piesă de teatru de asemenea imaginară. O altă proză amplă este compusă din mai multe capitole denumite însă "etaje". Există chiar şi o "carte de bucate", un ansamblu de reţete (cu denumiri precum "Limbă à la Princesse" sau "Colţunaşi cu Şteregoaie") în care autorul (vreţi să zic naratorul?) divaghează pe marginea femeilor "cu picioare groase" sau "cu ochi de culoare deschisă", ş.a.m.d E insuficient spaţiul pentru a menţiona toate procedeele intertextuale şi metatextuale pe care Cugler le-a elaborat, şi pentru care ar merita aplaudat, pentru că, totuşi, calamburul nu este singura lui armă! Dacă mai menţionăm şi jocurile de cuvinte, cu siguranţă nimeni nu poate nega imensa fantezie a lui Grigore Cugler, chiar dacă lipseşte tragismul (de altfel, detestabil, în opinia mea) lui Urmuz: întâlnim, de pildă, în "Consultaţie gratuită" doi copii cu numele de Marin, respectiv Submarin (profesorul lor este numit... Ultramarin!), într-un alt loc în volumul "Apunake şi alte fragmente" regăsim un text "aparţinând" unui doctor numit Klepp care "în traducere literală, pe înţelesul tuturor" sună cam aşa: "Plerofontagii azgulibatici sunt ermostria clopusului nostru. Oricare sesuină frapnică lartează fospecrul pecreului tedat. A râvni cinta fespoleştilor sau pagea vezvecată, cet mengiul brogelui, nu pot. Angomesa trisescizei potice ajută zemul tubricei ag span, tengetă mosa chernelui tausuc, egalizând-o cu feura conatei din om." Ar mai fi de menţionat, de pildă, "povestea Dorobanţului care a băgat o oaie în cinematograf", "un trotuar pavat cu cozoroace de şepci numărul 56”, „Galopul Precupeţilor Ortocromatici”, ”orchidee lubrice”, „lume care se plimba mâncând felii de capete de mort cu unt”, etc. etc. dar timpul nu iartă pe nimeni, nici măcar pe mine!

Apunake

- Dacă preocuparea continuă a lui Grigore Cugler este de a distra cititorii şi pe el însuşi cu giumbuşlucurile sale manieriste (şi nu vreau să supăr pe nimeni!), preocuparea lui Victor Valeriu Martinescu este de a-i aduce pe cititori la disperare. Insultarea cititorului e dusă la culmi inimaginabile în "superromanul" său "Cocktail" (care se pare că a fost tipărit prima oară în 1933). În ediţia din 1943, ni se spune că a mai tipărit în urmă cu câţiva ani "numai 31 de exemplare - şi acestea hors commerce - dat fiind nivelul de înţelegere pur intelectual al publicului cititor de ieri, de azi şi de totdeauna". O cascadă de avertismente urmează: "Cine mă citeşte îmi face onoare, cine nu mă citeşte îmi face plăcere"; "Persoanele cu nervi slabi, suferinde de insuficienţă prematură a glandelor endocrine şi de pronunţată debilitate intelectuală, sunt insistent rugate a nu citi scrierea de faţă. Autorul nu răspunde de eventualele accidente mintale"; "Voi, cari cutezaţi a citi acest super-roman, lăsaţi-vă acasă prostia" etc. etc. În continuare, cartea, în chip suprarealist, nu urmează niciun fir epic coerent, sărind de la un subiect la altul, de la o notaţie la alta, deseori contradictorie cu "filozofia" autorului însuşi (care, la un moment dat, parodiază filozofie într-o "trilogie" ce aminteşte de cea a lui Lucian Blaga). Totul într-un experiment lung de cinci sute de pagini, subintitulat înşelător "Drumul cel mai scurt dintre două inimi", dar, de fapt, "un război cu toată lumea", cum ar spune Eugen Ionescu. În afară de "Cocktail", Victor Valeriu Martinescu (care n-a fost asociat cu niciun grup avangardist) se laudă cu o vastă serie de apariţii bibliografice care, în cea mai mare parte, par inventate:

"PROZĂ: 1. Cocktail, ediţie 1933, epuizată prin tiraj confidenţial; Cocktail, ediţie 1942, epuizată prin confiscare; 2. Eu şi victor valeriu martinescu, ediţie dactilografiată 1945, epuizată prin subtilizare; 3. Cartea duioşiilor, ediţie manuscris, epuizată prin subtilizare; 4. Psihochimie, ediţie dactilografiată 1946, epuizată prin subtilizare; 5. Lupta pentru existenţă şi nonexistenţă, ediţie dactilografiată 1947, epuizată prin subtilizare.

POEME: 1. Cele dintâi ştiri despre victor valeriu martinescu, ediţie 1933, epuizată prin tiraj confidenţial; Cele dintâi ştiri despre victor valeriu martinescu, ediţie 1943, epuizată prin confiscare; 2. Am un pătrar de veac, ediţie 1935, epuizată prin tiraj confidenţial; 3. Astăzi v.v.m. la 33 de ani, ediţie 1943, epuizată prin tiraj confidenţial; 4. România mea, ediţii: 1945, 1946, 1947, epuizate prin vânzare.

VOR APARE: 1. Ultimele ştiri despre victor valeriu martinescu; 2. Epilog"

La acestea se adaugă şi placheta "7 ţâţe pergamute", care ar fi fost, conform autorului, tipărită în 7 exemplare şi expusă în 1934 în vitrina editurii Cartea Românească, precum şi poemul-afiş (lipit pe gard!) "Răvaş deschis generaţiei 2000" (1930), care chiar a existat! Dar, pentru cine n-a remarcat deja strategia lui VVM (cum îi place să se abrevieze), notaţiile sale bibliografice sunt şi ele o farsă în care nu prea poţi să-ţi dai seama ce apariţii sunt reale şi ce nu...

Să trecem la altceva! Vom vorbi, în continuare, despre suprarealiştii români (în sfârşit!). Pe Gherasim Luca (care, între timp, a publicat o curioasă carte intitulată "Fata morgana", care, pe de o parte, este proletcultistă în esenţă, dar care, pe de altă parte, recurge la imagini suprarealiste! De altfel, din aceeaşi perioadă datează şi încercările lui Tristan Tzara de a "reconcilia suprarealismul cu marxismul"!) şi Paul Păun i-am menţionat deja când am vorbit de grupul Alge. Gellu Naum începe să scrie poezii cam prin 1932, iar în aceeaşi perioadă Virgil Teodorescu fondează la Constanţa revista Liceu, împreună cu Taşcu Gheorghiu (alias Şuly, cunoscut mai ales ca poetul avangardist "fără operă" - a publicat doar câteva poeme: "Ughi", "Maltratat despre oamenii graşi", "Herb", "Marylin Monroe" şi "Tu, bercule, ai un tubercul de os, tuberculosule", după care s-a apucat de recitat din Mateiu I. Caragiale şi de traduceri) şi Mircea Pavelescu (fratele epigramistului Cincinat Pavelescu? N-am aflat prea multe informaţii despre el.). Au apărut doar două numere din revistă, în care apar versuri asemănătoare cu cele din "unu": "Ţăranca vine pufoasă-n in/şi cu migrene în papură/φ flux de forţă rodrig/destin din clasa cincea mă apară" (Virgil Teodorescu, "Mobila mare vine-n ex-concert). Brăileanul Dolfi Trost se pare că a apărut prima dată în revista antifascistă "Reporter", în 1933, după care a mai apărut în "Era nouă" (1936), o altă revistă "angajată" a vremii (efemeră datorită cenzurii politice) şi în longeviva revistă Meridian, unde au apărut din când în când texte ale avangardiştilor, deşi este promovat în general modernismul temperat. La aceste reviste se întâlnesc cei care vor forma, nu peste multă vreme, grupul suprarealist...

Grupul suprarealist român

(Imagine preluată de pe gellunaum.ro, înfăţişând Gellu Naum (dreapta-sus), Dolfi Trost (sus), Gherasim Luca (stânga-sus) şi Paul Păun (jos), împreună cu Renny Păun (dreapta-jos), Lyggia Naum (în spatele lui Paul Păun) şi Valentina Sesto-Pals (stânga-jos).)

După 1937, când publică placheta "Libertatea de a dormi pe o frunte", Gellu Naum pleacă la Paris, unde se întâlneşte cu suprarealiştii francezi în frunte cu Breton. În urma acestei experienţe, rezultă "L'image présente ŕ l'esprit" sau "L'image présente a l'esprit" (înseamnă "Imaginea prezentă în memorie" sau cam aşa ceva). Este vorba despre o carte cu text în franceză şi ilustraţii în exemplar unic pe care Gellu Naum a "confecţionat-o artizanal" în 1939. Foarte puţini oameni au ştiut de existenţa acestei cărţi misterioase până ce Dan Stanciu a dezvăluit povestea ei în 2004, în primul număr din "Athanor, Caietele Fundaţiei Gellu Naum", şi chiar şi după aceea "L'image présente ŕ l'esprit" a rămas învăluită într-o aură de mister...

În 1940, Gellu Naum şi Gherasim Luca au format grupul suprarealist român, în care au mai intrat apoi Paul Păun, Dolfi Trost şi Virgil Teodorescu. Abia în 1945, "după Eliberare", ei vor începe să publice masiv, dar, începând cu 1940, ei publică mai multe cărţi în exemplar unic, probabil urmând modelul lui Gellu Naum. Cărţile în exemplar unic sunt "Poem în leopardă" (sau "Un vis în leopardă", după unele surse) de Virgil Teodorescu (1940), "Diamantul conduce mâinile" de Virgil Teodorescu, Paul Păun şi Dolfi Trost (1941) şi "Quantitativement aimée" ("Iubită cantitativă") de Gherasim Luca (1944). Să le prezentăm pe rând.

Unicul exemplar din "Poem în leopardă", "încredinţat unui prieten", conţine şi "hartă a Leopardiei", un glosar şi "un număr mare de stilamancii" (voi explica mai încolo ce este o stilamancie sau stilomancie). Mi-ar fi plăcut, sincer, să vi le arăt, dar pot doar să vă arăt un fragment din text reprodus în "Antologia literaturii române de avangardă întocmite de Saşa Pană": http://www.agonie.ro/index.php/poetry/13899098/Poem_%C3%AEn_leopard%C4%83_(fragment) Începutul sună aşa: "Sobroe algoa dooy toe founod woo oon toe Negaru Hora urboe revoulud finoe wilot/entroe toe twoe toe sarah dogarasbasmahi aroe/toe strearom prapoi rabarago oftanod hatun vehon ion marring sculoest simprope uneor adaru iot soelof". Nu ştiu dacă apare şi în ediţia originală, dar în "Antologia..." există şi o "traducere" în română: "Peste câteva zile îţi vei găsi umbra care ar orbi fără Polul Nord/între amândouă alternativele sunt de diamant/marele fluviu aproape sufocat de atâta întuneric ţi se lipeşte de coapsă ca o şopârlă dimineaţa când te scoli". Poemul seamănă mult cu un alt poem al lui Virgil Teodorescu din acea perioadă, "Alternativele sunt de diamant", care este probabil o variantă rafinată, aşa cum şi "Semicerc" este o variantă îmblânzită şi cu un ton oarecum proletcultist al poemului "Lobul sării"...

Mai puţin spectaculos decât experimentul "Poem în leopardă" este "Diamantul conduce mâinile", compus dintr-o serie de "texte oculare" scrise de Virgil Teodorescu, Paul Păun şi Dolfi Trost. Un soi de "cadavre exquis" lipsit poate de "valoare literară", dar în care cei trei suprarealişti se încălzesc pentru realizările lor de după 1944, drept dovadă faptul că, încă de pe acum, vocile lor se amestecă până la confudare: "Acum părul se desface lent şi se oferă unei maşini complicate făcută pentru părul din care cresc cearceafuri nupţiale şi cearceaful are la mijloc o pată imensă dintr-o fundă de mătasă puţin desfăcută dar susţinută de o cascadă în care totul e putred./Fecioara e plină desigur de fulgi şi bucăţi de sticlă tăioasă./Apa tare care-i curge din gură se împrăştie pe jos. Agitând un puf mare ea pudrează cearceaful şi mai ales cearcănul ascuns sub pernă./Şi iată că se vede în oglinda în care Dublul îi trimite un lung sărut pe care degetele maseuzei răsărite din mica masă de lemn ovală îl suprinde şi-l soarbe odată cu aerul uscat al camerei, transformându-l în cel mai trist dintre obiectele comune." ("Părul pătrunde direct în cearceaful nupţial")

În acelaşi an în care apare placheta "Culoarul somnului" al lui Gellu Naum, 1944, apare şi scrierea în exemplar unic "Quantitativement aimée" ("Iubită cantitativă") al lui Gherasim Luca (aceasta fiind prima sa scriere în limba franceză), care conţine... 944 de desene "de forme şi culori diferite"! În mod evident, desenele sunt scrise automatic, dar mă întreb cum le-a tipărit sau desenat în mai puţin de 944 de pagini şi cum de a mai avut timp să scrie despre ceva... Din păcate însă, nu deţin multe alte informaţii despre acest volum.

Până în 1947, când vor fi despărţiţi de comunişti, suprarealiştii români (autoproclamaţi, spre deosebire de cei de la "unu") au apucat să inventeze cel puţin 14 procedee/tehnici/noţiuni suprarealiste! Dacă aveţi răbdare, vi le spun pe toate:

- cubomanie (inventată de Gherasim Luca. Cubomaniile sunt realizate în felul următor: o imagine este tăiată în pătrate, care sunt apoi redistribuite la întâmplare, rezultând cubomania. Sau, după cum explică Luca în stilul lui Tristan Tzara: "Alegeţi trei scaune, două pălării, câteva umbrele, câteva pietre, mai mulţi arbori, trei femei goale şi alte cinci bine îmbrăcate, şaizeci de bărbaţi, câteva case, vehicule din toate epocile, mănuşi, telescoape, etc. Tăiaţi totul în bucăţi mici (de exemplu, 6x6) şi amestecaţi-le bine într-o piaţă largă. Reconstituiţi după legile hazardului sau cum vi se năzare şi veţi obţine peisajul pe care vi l-aţi dorit întotdeauna." Mai multe exemple de cubomanii sunt prezente în "Les orgies des quanta" ("Orgiile cuantelor") şi în broşura "Présentation de graphie colorée de cubomanie et d’objets" ("Prezentare de grafii colorate de cubomanii şi de obiecte"). O cubomanie din "Les orgies des quanta" este reprodusă mai jos.)

Indeterminismul unei iubiri

- grafomanie entoptică (inventată de Dolfi Trost, care explică tehnica în "Vision dans le cristal" (1945): se foloseşte o foaie de hârtie albă pe care se desenează punctele în care hârtia pare să aibă impurităţi, desenul rezultând după ce punctele sunt unite prin nişte linii. În aceeaşi carte sunt prezente 9 exemple, dintre care una se află şi la începutul acestui articol. Se pare că tehnica a mai folosită de Gherasim Luca. Cei mai mulţi practicanţi datează din ultimii ani, graţie Internetului.)

- stilamancie sau stilomancie (inventată de Dolfi Trost, pe care o consideră "supraautomatistă". Se iau picături de cerneală (sau alt lichid) şi se preling pe o suprafaţă verticală, formându-se "peisaje" aidoma testelor Rorschach. Mai multe stilamancii se întâlnesc în volumele "Poem în leopardă" şi "Un ocean devorat de licheni urmat de Poemul regăsit" de Virgil Teodorescu. Am o fotografie cu "Un ocean..." care are pe copertă o astfel de stilamancie, după cum vedeţi dedesubt.)

Un ocean devorat de licheni

- OOO = obiect oferit obiectiv (noţiune inventată de Gherasim Luca şi prezentată de el în "Le vampire passif" ("Vampirul pasiv", 1945). OOO este un obiect creat în timp ce te gândeşti la persoana căreia i se adresează. Adică un soi de dar în stil suprarealist.)

- supraautomatism (termen general inventat de suprarealiştii român, desemnând cele mai extreme scrieri/desene automatice. În categoria aceasta se încadrează, de pildă, stilamancia. Volumul "Le profil navigable. Négation concrète de la peinture" ("Profilul navigabil. Negare concretă a picturii", 1945) al lui Trost conţine câteva "supraautomatisme", printre care "Strania influenţă a lui Neptun", reprodusă dedesubt.)

Supraautomatism

- scriere indescifrabilă (pe lângă sensul său obişnuit, se referă, în opinia suprarealiştilor români, la un set de tehnici supraautomatiste care include stilamancia, fumajul sau grafomania entoptică)

- mancie indescifrabilă (altă tehnică supraautomatistă inventată de Dolfi Trost. A nu se confunda cu stilamanciile. Câteva exemple sunt incluse în "Le profil navigable", printre care "Homeopatie astrologică", reprodusă dedesubt.)

Mancie indescifrabilă

- oniromancie obsesională (metodă de interpretare a viselor inventată de Dolfi Trost. Este bazată, în primul rând, pe hazard. În "Vision dans le cristal", Trost explică metoda: "Ca într-o şedinţă de analiză, reluam fiecare frază simptomatică, dar în loc să o pun în asociere mnezică de idei, deschideam la întâmplare, cu ajutorul unui cuţit, un manual de patologie erotică, considerând că textul care îmi cădea sub ochi era o interpretare a frazei citite înainte." Această oniromancie atribuie hazardului capacitatea de a lămuri, de a revigora, de a revela “episoade” ale experienţei senzoriale disimulate de cele mai multe ori sub forme care le fac de nerecunoscut. Adică “valoarea criptestezică a întâmplării”.)

- vaporizare (încă o tehnică de desen inventată de Trost. În "Le profil navigable" (dar şi în "Un lup văzut printr-o lupă" de Gherasim Luca), sunt prezente mai multe exemple, printre care "Coada unei comete non-periodice", reprodusă dedesubt.)

Vaporizare

- non-oedipian (noţiune inventată de Gherasim Luca, desemnând ceea ce e în contradicţie cu "complexul lui Oedip", de ex. cubomanii non-oedipiene.)

- mişcare hipnagogică (altă tehnică supraautomatistă inventată de Trost. Câteva exemple se regăsesc în "Le profile navigable", printre care "Pentru întotdeauna", reprodusă dedesubt.)

Vaporizare

- lovaj (tehnică de desen inventată de Paul Păun. Mai multe lovaje şi un "brevet lovaj" se regăsesc în placheta "Butelia de Leyda" de Virgil Teodorescu.)

- pantografie

- ecografie

- stereotipie

Despre ultimele patru tehnici şi probabil altele nu prea am multe informaţii. Se pare că aceste tehnici sunt descrise şi/sau exemplificate în broşura "Présentation de graphie colorée de cubomanie et d’objets" de Gherasim Luca şi Trost, dar cum eu nu am respectiva carte... De asemenea de menţionat "afumăturile" lui Paul Păun - adică "sticle de lampă cu gaz afumate".

Ar mai fi de menţionat o altă metodă care însă nu are o denumire. Alexandru Lungu (un poet, de altfel, apropiat ca stil de suprarealism; a fondat Caietele Zarathustra împreună cu alt neoavangardist, Ion Caraion), într-un interviu cu Nicolae Tzone, povesteşte despre o întâmplare din 1945. Împreună cu o prietenă, Lungu s-a dus la o expoziţie a lui Paul Păun, "înarmat" cu mai multe etichete pe care sunt scrise "strigăte" precum "Paul Păun nu este păun, este înger!" sau "Urâm lumina, iubim întunericul din [desenul cutare]..." (sic), etichete pe care cei doi le-au pus pe tablourile lui Păun, în timp ce acesta stătea retras într-o altă încăpere. A propos, Gellu Naum a "scris" pe la sfârşitul anilor '30 (nu se ştie data exactă) un "Autopoem" - de fapt, o fotografie în care mai multe bucăţi de hârtie sunt lipite pe faţa şi ochii lui Gellu Naum, hârtii pe care sunt scrise cuvinte precum "libertate", "viol" sau "moarte"... Pentru a fi în ton cu subiectul, decid să pun numele de "autopo(h)etigrafie" acestei tehnici... Scuzaţi-mă, dar mă duc să nu beau apă...

Am uitat să menţionez: suprarealiştii români au scos între 1945 şi 1947 vreo... 27 de cărţi! (13 în 1945, doar 5 în 1946 şi 9 în 1947) Acestea sunt:

1945
1. Dolfi Trost - "Vision dans le cristal"
2. Dolfi Trost - "Le profil navigable"
3. Dolfi Trost + Gherasim Luca - "Dialectique de la Dialectique"
4. Dolfi Trost + Gherasim Luca - "Presentation de graphies colorées, de cubomanies et d'objets"
5. Gellu Naum - "Medium"
6. Gellu Naum - "Teribilul interzis"
7. Gellu Naum + Paul Păun + Virgil Teodorescu - "Critica mizeriei"
8. Gherasim Luca - "Le vampir passif"
9. Gherasim Luca - "Un lup văzut printr-o lupă"
10. Gherasim Luca - "Inventatorul iubirii"
11. Paul Păun - "Marea palidă"
12. Virgil Teodorescu - "Blănurile oceanelor"
13. Virgil Teodorescu - "Butelia de Leyda"

1946
1. Dolfi Trost - "La connaissance des temps"
2. Dolfi Trost + Gherasim Luca - "Les orgies des quanta"
3. Dolfi Trost + Gellu Naum + Gherasim Luca + Paul Păun + Virgil Teodorescu - "L'Infra-Noir"
4. Gellu Naum - "Castelul orbilor"
5. Gellu Naum + Virgil Teodorescu - "Spectrul longevităţii. 122 de cadavre"

1947
1. Dolfi Trost - "Le plaisir de flotter"
2. Dolfi Trost - "Le même du même"
3. Dolfi Trost + Gellu Naum + Gherasim Luca + Paul Păun + Virgil Teodorescu - "Éloge de Malombra"
4. Gherasim Luca - "Amphitrite"
5. Gherasim Luca - "Le Secret du Vide et du Plein"
6. Paul Păun - "Les esprites animaux"
7. Paul Păun - "La conspiration du silence"
8. Virgil Teodorescu - "Au lobe du sel"
9. Virgil Teodorescu - "La provocation"

De menţionat faptul că doar unele dintre cărţile din 1945 şi 1946 sunt încadrate în "Colecţia suprarealistă", care se mai regăseşte în unele cazuri sub numele de "SURREALISME". Apariţiile din 1947 sunt toate cuprinse în aşa-numita "colecţie Infra-Noir":

Infra-Noir
Infra-Noir
Infra-Noir

Dintre acestea, majoritatea sunt proze poetice/eseistice, cu trei excepţii: "Au lobe de sel" ("Lobul sării") de Virgil Teodorescu - un excelent poem a cărui versiune în română se regăseşte în antologia "Cât vezi cu ochii" (1983), "Amphitrite" de Gherasim Luca - un soi de piesă de teatru urmată de cunoscutul poem Passionnément şi "Le secret du vide et du plein" (tot de Gherasim Luca), care, pe lângă notaţiile teoretice, conţine şi un poem în acelaşi stil ca Passionnément. În aceste poeme debutează celebra tehnică a lui Gherasim Luca, "bégayement" - adică bâlbâială. Este suspect cum foarte puţine dintre aşa-zisele "dicteuri automate" au bâlbâieli şi greşeli gramaticale! Să citim puţin din "bâlbâielile" lui Luca: "pas pas paspaspas pas/pasppas ppas pas paspas/le pas pas le faux pas le pas/paspaspas le pas le mau/le mauve le mauvais pas/paspas pas le pas le papa/le mauvais papa le mauve le pas". Aşa începe poemul Passionnément, care s-a bucurat de ceva popularitate în Franţa şi care a fost considerată ca o alegorie a "chinurilor facerii" de unii critici. Să vedem un fragment din poemul de la sfârşitul "Secretului golului şi al plinului": "vovovovovovocea oceaa ta/sau vavavavavasul în care tu ţiiţiiţiiţiţii/cu orororor izozoorizonnntalmente/unpicunpicunpicun înclinclinclinclinat/pentru a te putea oglindi/în ale tale propropro/proproproproprii cearcăne". Obositor? Fără îndoială. Suprarealist? Cu siguranţă.

Aş fi putut să mai trec în revistă "Elogiul Malombrei", o proză poetică scrisă de cei cinci suprarealişti după ce au văzut un film... suprarealist, evident. Sau "Nisipul nocturn", un alt text scris la zece mâini care are spre sfârşit o "descriere supraautomatică a 16 obiecte întâlnite în nisipul nocturn. Sau chiar manifestul "Infra-negrul" în sine. Dar puteţi să le găsiţi pe astea uşor (în culegerea de proză "Întrebătorul" de Gellu Naum, de exemplu). Şi nu mai e timp, uf!

În 1947, când suprarealiştii noştri români şi-au etalat realizările în faţa celor parizieni (la Expoziţia Internaţională a Suprarealismului), André Breton însuşi, "papa" suprarealismului, lansează afirmaţia: "Centrul lumii [suprarealiste] s-a mutat la Bucureşti". O afirmaţie suficientă să gâdile urma de patriotism a unora ca mine, dar care a trecut neobservată în România în care, la scurtă vreme, avea să fie complet interzis modernismul!... În ziua de azi, când nu ne mai jigneşte (oare?) şocul avangardelor, se poate observa că, în România, suprarealismul s-a dovedit un teren fertil, dând naştere la o cantitate mult mai mare de suprarealişti (mai mult sau mai puţin fideli...) decât în alte ţări (de pildă, Rusia, unde doar câţiva precum Khlebnikov pot fi consideraţi oarecum suprarealişti), probabil şi din cauza faptului că multă vreme francezii au fost imitaţi în mai toate domeniile de români (Bucureştiul era Micul Paris!). Dar, măcar în ceea ce priveşte grupul nostru suprarealist, şi calitativ au fost la înălţime, chiar dacă multe idei bretoniene au fost preluate - Sarane Alexandrian (critic de artă, fost secretar al lui Breton) ne spune chiar că Gellu Naum & co. au fost "grupul cel mai exuberant, cel mai aventuros şi chiar cel mai delirant din suprarealismul internaţional"! Cum să nu te umfli în pene?

Ceea ce se ştie mai puţin e că, după 1947, unii dintre membrii grupului suprarealist au mai încercat să rămână în picioare, trimiţând colete din străinătate lui Breton. De pildă, Paul Păun a trimis în martie 1951 un text cu desene stranii în care descrie câteva obiecte suprarealiste (probabil OOO-uri), Trost, ajuns la Jaffa în iulie 1951, îi trimite lui Breton un manuscris lung de 76 pagini intitulat "L'âge de la rêverie", iar o altă scrisoare, dactilografiată nedatată, este semnată de toţi membrii grupului, cu excepţia lui Gellu Naum (care, oricum, ajunsese în 1947 într-o poziţie oarecum detaşată, urmând în 1948 să înceapă scrisul la "Calea şearpelui"). Cel mai spectaculos este coletul trimis (tot în 1951) de Gherasim Luca, în care sunt vreo 13 planşe cu... scotch-uri transparente lipite una peste alta în forme diferite. Luca le intitulează: "transpercer la transparence" (adică "a transperfora transparenţa"). Reproducerea uneia dedesubt. (Informaţii şi imagini obţinute de pe un site care expunea, la un moment dat, colecţia lui Breton de cărţi şi corespondenţă, dar care este acum lipsit de orice informaţii.)

transpercer la transparence

Poate nu o să vină să credeţi, dar articolul, iniţial, nu se oprea aici! Vroiam să vă vorbesc tot aici despre chiar mai numeroasele invenţii ale fondatorului lettrismului, Isidore Isou (care este tot român!), sau despre ce au mai făcut Luca, Trost şi Păun din anii '50 încoace, dar spaţiul şi timpul se comprimă - simt că atât eu, cât şi cititorul trebuie să ia o pauză... Înainte de a ieşi din această transă, trebuie totuşi să-l menţionez pe cel fără de care, poate, n-ar fi existat o multă parte din lucrurile consemnate aici: Tristan Tzara. Fiindcă în primul articol încep de la 1924 (când apare 75 H.P.), n-am menţionat poate cea mai importantă invenţie dintre toate acestea: Tristan Tzara are brevetul DADA! În mod evident, au existat cu puţin înainte de 1916 câţiva poeţi "proto-dadaişti", dar lui Tzara, trebuie să recunoaştem, îi revine ca o mănuşă rolul de corifeu dada: "Luaţi un ziar. Luaţi nişte foarfeci. Alegeţi din acest ziar un articol de lungimea pe care intenţionaţi s-o daţi poemului dumneavoastră. Decupaţi articolul. Decupaţi apoi cu grijă fiecare dintre cuvintele care alcătuiesc acel articol şi puneţi-le într-un sac. Scuturaţi uşor. Scoateţi apoi fiecare tăietură una după alta. Copiaţi cu conştiinciozitate în ordinea în care au ieşit din sac. Poemul o să semene cu dumneavoastră. Şi iată-vă: un scriitor nesfârşit de original şi de o sensibilitate fermecătoare, deşi neînţeleasă de vulg..." ("Ca să faceţi un poem dadaist")

Înainte să plec, vă mai recit minunatul megapoem "Frază" de Céline Arnauld (poetă de origine română): "Gândacul de bucătărie este cubist." Vă las, în continuare, să faceţi cunoştiinţă cu o pagină din volumul "De nos oiseaux" al bunului meu amic postum, Tristan Tzara. 'nă seara!

LILA LILA LILA

joi, 9 iulie 2009

naxy ipofren

http://www.scribd.com/doc/17220359/yigru-zeltil-naxy-ipofren-2009

noul meu volum

duminică, 5 iulie 2009

2,5x

În marea lui înţelepciune, Eminescu ne-a scris aşa:

În zădar în colbul şcolii,
Prin autori mâncaţi de molii,
Cauţi urma frumuseţii
Şi îndemnurile vieţii,

Şi pe foile lor unse
Cauţi taine nepătrunse
Şi cu slovele lor strîmbe
Ai vrea lumea să se schimbe.

Nu e carte să înveţi
Ca viaţa s'aibă preţ —
Ci trăieşte, chinueşte
Şi de toate pătimeşte
Ş'ai s'auzi cum iarba creşte.

În rest, numa' de bine. Încă puţin şi mai termin încă o carte...

pantera albastră acidulată


quatilina vezi vehemenţa pură a simbolurilor
cum era să mă sfâşie îngheţata asta în formă de panteră

(ai grijă să nu se spargă soarele de porţelan
ai grijă să nu se topească adevărurile noastre de ceară)

statuia unui cântec
"cărbuni în cuba"
aşa stau şi kikirez
dar de ce trebuie să aflu despre
minunatele crescătorii de cactuşi
şi aroma flăcărilor noastre intime


(1 iulie 2009/ora 16:19)


personalitatea apei


sentimentele mele se exprimă în peisaje lacustre
trecute pe rând prin toate culorile ascunse sau nu
un şarpe de lumină devorând frisoanele brânzei topite
o insulă prea puţin insulă
şi de aici ne vom continua echilibristica
între două ape care mai de care mai atrăgătoare


(4 iulie 2009/ora 16:00)

luni, 22 iunie 2009

aruba

Noile mele achiziţii:






aruba

fiorii montefiori nuntă în pahar cu ienibahar
coardă boardă moardă goardă
telecomandă pentru creier
evitaţi contactul cu şosetele triunghiurilor fonetice
sunt extrem de babicka
cu taâlem-ul în sânge
soare de margarină
ne vei fi mereu casetă zoch


(21 iunie 2009/ora 21:50)

duminică, 21 iunie 2009

dansul flăcării

Speaking of which... nevermind.


dansul flăcării


suc suc suc suc suck zuck zuck zuck zuck
legătura cu universul a fost restabilită
băutura carbogazoasă din burta lui iona care e în burta balenei
dorul de acei viermi albaştri (ai melancoliei)
dansul de plastic al scorţişoarei
şi doar un şurub al aerului
ne mai desparte de minunata poezie chimică


(20 iunie 2009/ora 20:59/ediţie adăugită pe 21 iunie 2009/ora 11:07)

joi, 11 iunie 2009

velodromul ornitorincului

Încercând din greu să înlătur senzaţia de apatie, de greu...


velodromul ornitorincului


mda copacii cu părul lor roz
jig jig jaga

vreau
acel lucru care să mă ţină în
mişcare

vadiz
toporişcă
luterană
când sângele va avea miros de cerc

(oh da cum dezrugineşte lămâia)


(11 iunie 2009/ora 16:34)

marți, 9 iunie 2009

b. lenoir

"b. lenoir"


ladda elenotrop
ca şoarecele în labirintul norilor
ai grijă ce preţ cer sirenele
sirenele din portbagaj sirenele de la margine
nu e ieftin vă spun eu cu buzele mele ruginite
sete de poezie
ca dintr-o cupă a acţiunii
cangur în eprubetă
şi uite aşa meduzele infinitului
leneşe se vor lăsa fotografiate pe plaja de zahăr


(8 iunie 2009/ora 10:53/care o fi data când expiră?)

marți, 2 iunie 2009

luna roz

luna roz


scheletul aprig al acestor momente
luxurianta floare a ezitării
a doua piele
de cine se ascunde soarele printre nori
pe această imensă tablă de pinball a vieţii
ikusana
culorile specifice ale durerilor minore
aş vrea să nu cadă de pe urechea mea indigoul visului


(2 iunie 2009/ora 17:29)

duminică, 31 mai 2009

sentimentalistul geometru

Înainte de asta: http://monavissa.ro/now.php?cPath=22 M-ar tenta să salvez pozele acestor tablouri, dacă aş şti că, cel mai probabil, nu le-aş (re)viziona prea des...


sentimentalistul geometru


din spatele plăcintei ochelarilor
odihna care se agită în noi
albinele zumzăind în fiecare lacrimă
planta visului creşte pe stadionul roz
în spatele copacilor-paznici bazinul amintirilor

*

arde neîncetat torţa somnului
vopseaua se aude
respiraţie tăinuită
templu al vânturilor cu mickey mouse medieval
afară e doar profilul statuii de fum
dar cum îţi iese fumul aşa repede
foarte simplu prietene disrespectul pentru gravitaţie


(31 mai 2009/ora 14:57)

sâmbătă, 30 mai 2009

al doilea urmuz + swingul valurilor

Ca să vă faceţi nervi: http://www.romlit.ro/al_doilea_urmuz "Grigore Cugler rămâne un scriitor minor, în ciuda acestei spectaculoase recuperări. Dar - mă întreb retoric - care dintre avangardişti nu e scriitor minor? Sunt curiozităţi estetice, dar nu mari valori. Dispreţul sistematic faţă de marea literatură poate da altceva decât o literatură …mică?" Câteva fraze care spun totul despre atitudinea criticului. Nemaivorbind de faptul că virgulă Cugler e făcut "epigon urmuzian" pe faţă, deşi e limpede (ca mocirla?) că sunt unele nuanţe deosebite de ale lui Urmuz: par example, Urmuz parodiază romanul balzacian, iar Cugler basmul! Nemaivorbind de vocea mult mai umană şi românească a lui Apunake... Dar să trecem peste asta.


swingul valurilor


frunzele aplaudă
benzi de ceară
adevărul de ceară (gratis)
împinge împinge vezi că merge
aura de velur
CLapte
norii electrici
confetti aleargă
confetti pe câmpii
hai să le adunăm copii tananarivo


(29 mai 2009/ora 15:09)

vineri, 29 mai 2009

albastru (culcat) orizontal

albastru (culcat) orizontal


norii rufe pe sârma stelelor
n-ai vrea să ai sarmale în pantofi
banana acestei clipe
x-ul cum cântă motiveme
la şparanghel
guma liniştilor
coboram în benzinăria albastră la câteva bunici de la sol


(26 mai 2009/ora 14:48)

miercuri, 27 mai 2009

lotus lotus

Astăzi a fost o zi care m-a lansat puţin pe traiectoria "blues"-ului... Deh, viaţa asta socială... Şi ce reconfortantă această artă în care pot face orice vreau eu, oricât de ermetic şi de scandalos şi de ilogic...


lotus lotus

zahărul extras din razele de soare
chiar există oameni în guineea ecuatorială
27 casete pline de scoici
aplauze legate
ştiţi mereu scot capul pe fereastră ca să mă asigur că fereastra nu e o poză
sorb o sorbitură de kevin sorbo din sorbona
varză albastră
şi renumele de bătăuş al soarelui
ecourile din cada mea
se văd nişte seminţe pe suprafaţa norilor
când e o singură sursă de lumină în încăpere
mă simt ca o ţeavă spartă


(27 mai 2009/ora 16:56)

marți, 26 mai 2009

2x (muzica stoarsă din fructe, pralinele anticilor)

Căci Agonia e în agonie...


muzica stoarsă din fructe


o clipocită
muzica stoarsă din fructe
vocaţia ecoului
liniile fine convergente
frunzele partituri pentru păsările bazico
un fost ceramist cântă la pian lângă izvorul artificial
fotografiile din pantofi
jeleul depus pe amintiri

(24 mai 2009/ora 15:49)


pralinele anticilor


anticii mâncau
verde
verde
verde
bumkhakasha cantc
gur bun taaan

"ne pare nespus de rău
dar nu vindem moarte la taraba noastră
nu e rentabil"

(25 mai 2009/ora 10:35)

duminică, 10 mai 2009

Multă vreme a mai trecut, voinicii mei... *hîhîhîhî*

Ca să nu credeţi că am uitat de locul ăsta:

Poezii de Yigure (aici postez muult mai des...)
Yigru Zeltil | Scribd (dacă vă e sete de revistele mele sau de traducerile mele...)

sâmbătă, 28 februarie 2009

circassian

survolam în privirile tale marile piramide de ciocolată neagră
se simţeau în jur flăcările subînţelese
mereu izvorâsc din tine culorile cele mai nebănuite neîntrerupt
genele parcă erau busole spre nordul inimii
acum nişte nori de lumini de rouă cântărită
oamenii trec pe lângă azurul cărnii tale ca pe lângă un artefact minor
dar ei nu cunosc mănuşile de apă ale norilor doar febra viermelui din pământ
eu nu vreau să rod aceste lucruri ca pe un măr
acest restaurant în care răsună soneria unei comenzi pentru imperiile tropicale
se întind tot mai mult spre masa ca o balanţă fragilă pumnii deşerturilor
dar cuvintele noastre sunt în mâini viori
care udă viitoarele voaluri curcubeene necesare acestui secol


(21 februarie 2009/ora 15:48)

luni, 2 februarie 2009

voirşine

tichirele acelor dorinţe acelor melodii ca legănatul lumilor microfoanele care împânzesc astrele vocea din iarbă are va acţiona mecanismul cu arc al speranţei milenare
se frământă în carnea oglinzilor milioane de stele milioane de inimi bătând în palmele liniilor
şi apoi distanţa aceea somnoroasă care ne desparte semnale luminoase torţele stinse ale peştilor rătăciţi pe uscat
pe plajă înfloreşte imens cadavrul curcubeean al unei meduze


(31 ianuarie 2009/ora 17:40)

joi, 15 ianuarie 2009

f. acerca

sumbrul caviar din fiece ochi gheţarii negri neputincioşi
zgomotul tare alianţă a căştilor maron ale disperării
inima un inventar de culori eul raniţa din spate suspinele tale unite în aer
punct cardinal al remuşcărilor din fiecare casetă călduroasă
cetatea extracolorată a somnului pecetea sa pusă pe conurile negre linişte ţuguiată
verdele oceanelor ascuns de soare într-un torpedou al inocenţei cântărite


(15 ianuarie 2008/ora 11:31)

sâmbătă, 10 ianuarie 2009

fără durată

ochiul tău e o imensă portavoce
ochiul tău va şopti avioanelor şi ele vor rămâne în aer
vulcanii îşi vor opri neliniştea îndată ce tu le vei spune
şi păsările plutesc fără să dea din aripi
fără durată imensele patefoane ale florilor se vor opri
munţii uită de riduri şi se apucă de balet
respiraţia ta va concentra toate necazurile lumii ca o trezorerie


(7 ianuarie 2009/ora 21:11)

vineri, 9 ianuarie 2009

grădina de lângă mare

82 papirus se semnează tălpile imaculate pe acest podiş goldiş marcă înregistrată a ultimului loc
orizont = locul în care se pupă apa şi cerul noi suntem saliva îndrăgostiţilor primii produşi ai îmbrăţisărilor asidue
ochiul cimentează alunecă atent culorile verdele are grijă de floare albastrul de iarbă violetul de paşii apelor
şi totuşi doarme furtuna în pahare pe masă avem ochi de toate felurile oglinzile uitate ale lumii
exterioare
pentru că orice stea ridică o cutie a triumfului pentru că luminile noastre îmbrăţişează sporadic locurile subterane
drum greu de parcurs
cu toţi şerpii încolăciţi de plăcere pe pielea câmpiei
într-un loc al brichetelor venirea noastră va panica viermii păsările
o mie de canistre cu dovleci vor exploda în faţa noastră pe un drag peron
şi vom purta în bagaje memoria stropilor de apă


(7 ianuarie 2009/ora 21:01)

duminică, 4 ianuarie 2009

padăză

al doilea număr al revistei:
http://www.scribd.com/doc/9711071/nr-2-al-revistei-padz-4-ian-2009

şi primul, dacă încă îl vreţi...
http://www.scribd.com/doc/9710701/nr-1-al-revistei-padz-1-dec-2008