duminică, 29 noiembrie 2009

Nu ştiu alţii cum sunt...

...dar mi se pare încă greu de crezut cum a reuşit Şerban Foarţă să lanseze 9 (nouă!) cărţi anul trecut... Nu atât de greu de crezut când, citind "Roşul uşor e rozul iluzor", am dedus că respectiva carte (lansată în 2008) este scrisă în 2002! De fapt, nu este chiar aşa de mirare, din moment ce Foarţă însuşi a declarat odată că deja terminase câteva dintre primele sale volume la data când lansase "Texte pentru Phoenix"... Da, dar atunci, se înţelege, era multă literatură de sertar. Foarţă a lansat însă două cărţi în anii '80 şi 2-3 la sfârşitul anilor '90: fără îndoială, a avut suficient timp să scrie câteva zeci de volume poate.

În orice caz, anul acesta, cel puţin din câte ştiu eu deocamdată, Foarţă a lansat doar două cărţi. Prima este o plachetă electronică, iar a doua a fost lansată ieri în "carne şi oase" la editura Cartier.



Fie vorba între noi, coperta nu mi-a plăcut foarte tare (deşi pare să se potrivească întrucâtva cu noile poezii) dar curiozitatea de a citi fragmentele cuprinse pe site-ul editurii (http://www.cartier.md/carti/nu-stiu-altii-cum-sunt---/845.html) mi-a fost răsplătită. Poeziile lui Foarţă sunt din ce în ce mai subtile, fără să se fi distanţat total de binevenita stridenţă a jocurilor manieristice de până acum. Nu or mai fi aşa de multe "faze" gen Planeta Roz, în schimb apar în mod frapant detaliile autobiografice (vezi poemul despre Mariana, de exemplu). Care, chiar dacă foarte subtile, existau şi în unele volume precedente, după cum declara Foarţă într-un interviu... Una peste alta, suficient de apetisante cele 5 pagini extrase încât mă gândesc să cumpăr cartea. Evident, odată ce apare pe meleagurile Constanţei... M-am dus azi totuşi la Cărtureşti, fiindcă, oricum, nu mai fusesem de mult pe-acolo...

Cu mare bucurie am observat că au început să apară cărţile de la Editura Vinea şi pe-aici. Ce-i drept, am văzut doar "În coc locuieşte o damă" a Hertei Mueller (normal, din moment ce a luat Nobelul, nu poate să nu fie vorba de oareşice vânzări; mai erau acolo multe cărţi de Herta Mueller, mai toate cu o panglică ataşată "Laureată a Premiului Nobel pentru Literatură"... De ar fi mai multe cărţi promovate aşa de bine...) şi "Îndreptar practic de chiciologie" de Şerban Foarţă. Am un oarecare regret că n-am cumpărat "Îndreptarul...", din moment ce m-a speriat preţul (cam 400.000 lei vechi), dar am ezitat fiindcă nu mă ţinea bugetul pentru moment... Vreau să mă revanşez de Crăciun însă. Şi poate rezolv ceva şi cu noua carte a lui Iulian Tănase, cea lansată în colecţia "Malul albastru"...

duminică, 8 noiembrie 2009

reloaded

din antichitatea lui yigru zeltil... glumesc, dar poemul acesta este mai vechi...

studiu în pahar despre cernăuţii digitali



cernăuţi sculptat în vinul nopţii
azi-noapte mâna-mi de ţiplă trecea prin părul cârciumilor cu licurici mecanici
o cărămidă de lămâie m-a îndreptat spre calea ta
cernăuţi sculptat în vinul nopţii

soarele nopţii desfăcuse dopul şampaniei care inundase pielea câmpiei
şi atunci te-ai ivit cu fântânile tale din care curgeau culorile gândurilor
cernăuţi sculptat în vinul nopţii

şi tot acel plămân digital respirând ca în palmă
cernăuţi sculptat în vinul nopţii
înăuntru nu era nimeni şi erau paznici holografici
am intrat ca într-o palmă
cu toate albumele ale celor de la giraffes? giraffes!
şi apoi

fiu al cernăuţilor
cu zâmbetul pecete muiată în electron
tu ziua pentru a-ţi gâdila cifra de afaceri
declanşezi sirena în mijlocul marilor oraşe
şi toate motoarele râd de plăcere ca nişte copilaşi
în palma intersecţiilor apare 110V scris cu indigo
şi V-ul tot curge precum fântânile tale
cernăuţi sculptat în vinul nopţii

cămaşa cernăuţilor e străpunsă de mândria ta
magician al bioenergomecanicii
alt incendiu mexican în cuvinte
pe geamurile culorilor vechilor hoteluri

*

dar cine sunt eu şi de ce vând în piaţă flăcări în dungi la borcan


(27 martie 2009/ora 8:59)

joi, 22 octombrie 2009

N-am mai trecut pe aici de ceva vreme...

...acum mai multă vreme, cred că un an de zile, la ora de engleză în locul dirigintei mele a venit o singură dată un băiat cu barbă stil "cioc" şi alură simpatică. Am intrat în conversaţie cu el pe tema poeziei. A auzit de Gellu Naum, ceea ce mi se părea grozav... I-am spus că fac poezii, i-am arătat una şi i-a plăcut, mi-a spus că face şi el poezii (nu ştiu dacă ţin minte bine, dar cred că mi-a spus că el e doar poet amator, să mă scuze dacă nu asta mi-a zis atunci, în orice caz nu lansase nicio carte până atunci) şi că a încercat să publice câteva pe Agonia, dar că i-au ajuns aproape în întregime la categoria "Atelier" şi că s-a descurajat. Mi-a zis asta după ce m-am lăudat puţin (n-am voie?) că a ajuns o poezie de-a mea atunci la categoria de texte recomandat (cred că nu ajunsesem la a doua steluţă roşie/roz)... Fie vorba între noi, criteriul lor este destul de arbitrar. Prima dată când am început sub numele de Selenaru Negrea, nici nu erau poeziile mele prea reuşite şi nici nu eram suficient de dispus să ascult criticile decât cu un ochi supărat (acum, fireşte, nu mă mai supăr pe orice nimic, chiar şi când mi se reproşează faptul că sunt delirant sau că arunc vorbele la grămadă - ceea ce adeseori era şi ideea) - iar textele îmi ajungeau aproape invariabil la "Atelier". A doua oară, când am adoptat noul pseudonim, deja aveam câte luni de experienţă pe un alt site unde căpătasem nişte comentarii pozitive şi nu numai. De la primul text (http://agonia.ro/index.php/poetry/1809213/Z%C4%83pada_ro%C5%9Fie_a_mun%C5%A3ilor) sub noua formulă n-a mai trecut multă vreme până când niciuna dintre poeziile mele nu mai ajungeau la "Atelier", deşi bănuiesc că asta are legătură şi cu serviciile pe care le-am făcut bibliotecii virtuale...

Am aflat de curând că respectivul individ - pe care azi am aflat că-l cheamă Dan Someşan - a scos o carte de poezii. În mod miraculos, el a apărut tot azi preţ de câteva minute şi a împrăştiat în eterul clasei un exemplar din cartea sa. Se numeşte "Şopron pe tabla de şah" şi a fost publicată la Editura Ex Ponto din Constanţa, anul 2009, prefaţa fiind semnată de Ioan Stoleru. Are o copertă sobră, cu o tablă de şah cu un cal solitar în centru şi cifre scrise pe câteva dintre pătratele negre şi albe ale tablei de şah. Ştiam că a fost scos în puţine exemplare, dar am fost mirat când am ajuns aici şi, căutând pe Google, am primit mesajul:

Your search - dan someşan "şopron pe tabla de şah" - did not match any documents.

Şi nici nu se află cartea pe site-ul Ex Ponto/Infcon...

Aş pune o poezie de el aici, dar nu ştiu care este stanţa lui în privinţa copyright-ului, sau a editurii, bănuiesc că el este mai generos din fire cum s-a dovedit azi, dar nu ştiu dacă aş putea pune o poezie aici.

Am mai luat azi de asemenea o carte intitulată "Vorbind despre noi" (1989) de Loredana Bogliun. Nu foarte multe informaţii pe Google, dar sunt.

luni, 12 octombrie 2009

Un sejur in abajur

miercuri, 23 septembrie 2009

Saşa Pană - Everynight Life

For the curious ones... I mean, among those who don't know Romanian.

"Everynight Life"
by Saşa Pană


Une femme est plus belle que
le monde où je vis
Paul Eluard

The night hoists a jaded flag
The rustling of the trees - flutes under the moon -
Two small light beads
Hesitate among branches serpentines

If a voice would burst
A voice torn from the night
As if you would tear a strip of cotton
The heart would be hit by a small stone
Or the statue of a butterfly
And it would sound like a window

A scented call lasts
A hand sits on a shoulder
Soft leave with a destiny in the veins
The night has piled up in the woman's eyes
And you hide in the night
Welcomed is the cold brow
The hands bright plants
And the hair that is slippery like ghosts
Alluring elixir

From somewhere a song
Dissolves into the air
A melody burst opens like a bouquet
Like a dandelion balloon

The fountains of the dream have fed the waiting
Have slowly departed
Somebody stays on duty
Beside the shelter of the tamed storm

marți, 15 septembrie 2009

sonlaga (etoileselectroniques)

într-o metropolă africană
zgârie-nori cu iederă albă
roboţi biomecanici care
îl servesc cu o băutură în dungi
pe dimov şi mustaţa sa
iar în mustaţa oceanului
plante multicolore deschid
sticle de şampanie


(14 septembrie 2009/ora 17:25)

joi, 10 septembrie 2009

Saşa Pană în poze şi oase



Saşa Pană în 1920:



Saşa Pană colonel:


Saşa Pană într-un portret de Victor Brauner (care a ajuns şi pe coperta volumului "Diagrame" din 1930 - cred că este singura sau printre puţinele volume scoase la editura unu cu o copertă grafică şi nu doar din text):



Geo Bogza, Saşa Pană şi Virgil Gheorghiu:



Saşa Pană şi Stephan Roll în Lăptăria acestuia din urmă (vezi vaca lui Brauner):



Geo Bogza şi Saşa Pană (culmea, Bogza arăta aproape simpatic! Amănunt straniu care certifică următorul lucru: oricine stătea pe lângă creierul lui Saşa Pană era imediat contaminat de entuziasmul său molipsitor!):



Câţiva membri ai grupurilor unu şi Alge, printre care şi Saşa Pană (pe undeva pe-acolo, cred că la stânga) şi Geo Bogza (la dreapta, recogniscibil), cel din centru care se maimuţăreşte fiind cel mai probabil Paul Păun (care a făcut, cu o altă frizură, cam aceleaşi gesturi în fotografiile grupului suprarealist din anii '40):



Alt portret de Brauner al lui Saşa Pană, în catalogul editurii inclus cu "Cuvântul talisman":



Saşa Pană imortalizat în paginile antologiei "Poeme şi poezii" (o fi poza făcută în perioada postbelică? Cel mai probabil. Oricum, mărturisesc că am pus mâna la un moment dat pe un exemplar din "Poeme şi poezii" semnat de însuşi Saşa Pană! Eram absolut extaziat, mai ales că semnătura lui chiar arăta frumos, şi se şi putea înţelegea, ceea ce este o raritate, nu numai printre doctori):



Cam astea sunt toate pozele cu Saşa Pană în persoană pe care le am la îndemână. Mai văzusem în antologia lui Laurenţiu Ulici "1001 de poezii româneşti"o poză foarte simpatică, cu Saşa Pană la senectute, cu buzele deschise într-un mod caraghios, aproape grotesc în contrast cu părul său alb... Din păcate însă, n-am găsit respectiva poză pe Internet (în aceeaşi antologie, mai e o poză cu Saşa Pană, Bogza şi Virgil Gheorghiu, pe care am postat-o mai sus)... Anyways, ruşinică pentru domnul Ulici că a pus poze cu Saşa Pană, dar n-a inclus nicio poezie de Saşa Pană - cu atât mai mult cu cât poeziile lui sunt foarte rare, dar asta n-ar fi un impediment pentru el, cel care a transcris "Femeia de aer" a lui Nisipeanu şi "Colomba" lui Voronca -, deşi sunt incluse două-trei poezii de Virgil Gheorghiu absolut dispensabile, nu că aş avea ceva împotriva lui Virgil Gheorghiu, doar că el a scris unele poezii mult mai bune şi demne de menţionat într-o antologie de 1001 de poezii româneşti - de exemplu, "Romanţă mecanică" din primul său volum sau "Nume limpid" sau "Febre" din placheta "Febre" (1932 sau 1933). Asta ca să nu mai zic că din opera lui Gellu Naum, Ulici reţine doar o poezie mai recentă şi câteva poezii din primele volume, destul de rare ce-i drept, dar care nu fac dreptate lui Gellu Naum, care se află la înălţime cu adevărat de la volumul "Athanor" încolo... Sau că Gherasim Luca e reţinut cu câteva poezii destul de puerile din perioada sa de debut la Alge, pe când încă din 1947 făcuse în română un inedit poem-"bâlbâială", inclus la sfârşitul cărţii "Le secret du vide et du plein". Sau că din perioada avangardistă a lui Geo Bogza este înscrisă doar "Efebul gherdap...", apărând din nou acel nesuferit "Poem petrolifer"... Sau că Tristan Tzara este, a nu ştiu câta oară, reţinut doar cu "Verişoară, fată de pension" şi alte câteva poeme de început, pe când încă din acea fază timpurie scrisese nişte regaluri aproape dadaiste precum "Hamlet" (ce-i drept, neterminat) sau "În gropi fierbe viaţă roşie" (sau cam aşa ceva, sper să nu fi scris greşit titlul)... Paul Păun e absent cu desăvârşire. N-are rost să întreb de Aurel Zaremba, colegul decedat de tânăr al lui Virgil Gheorghiu... Stephan Roll e prezent cu un poem inedit superb, "Glumă de primăvară" - din fericire. Virgil Teodorescu e şi el prezent cu "Mobila mare vine-n ex-concert", dar fără "Poem în leopardă", fiind inclusă în schimb "Munţii din vise" - cea mai groaznică prefaţă posibilă pentru "Blănurile oceanelor". "Ulise" de Voronca nu este reprodusă integral, dar nu se menţionează nicăieri acest lucru... Ar fi putut să bage la Voronca vreun fragment din "Patmos", poate poemul "Ciubotele de şapte poşti" din "Petre Schlemihl", poate vreun poem din "Plante şi animale", în loc să aloce atât de mult spaţiu unui
Victor Valeriu Martinescu sau Ion Sofia Manolescu...

Dar să lăsăm asta. Hai să vă delectez puţin cu nişte poze ale cataloagelor editurii unu:









"Oricine eşti
Dacă te vei rătăci prin nesfârşiturile de pampas ale poemului
Ne vom întâlni."

Ce adevărat.